1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Obama, între mullahi şi senatori

Dacă Obama va reuşi să relanseze negocierile cu Iranul şi să ajungă la un compromis cu republica islamică în privinţa programului nuclear al acesteia, relaţiile între cele două ţări vor intra într-o nouă eră.

"În aceste negocieri nu este vorba doar despre securitatea Americii", a spus James Phillips, membru al "The Heritage Foundation", o "fabrică de idei" de orientare conservatoare.

Conform expertului, accentul se pune şi pe securitatea unor parteneri importanţi ai Statelor Unite, printre care Israel şi statele din Golf, care se simt ameninţate de programul nuclear al Iranului. Prin urmare, spun unii observatori, ne-am afla în faţa unei foarte probabile spirale a înarmării. Israelul, de pildă, a transmis nu o dată că Iranul reprezintă o ameninţare la adresa existenţei statului evreu. Phillips spune şi el, în context, că "peste partenerii Americii planează umbra rachetelor balistice".

Totuşi, negocierile între Iran şi grupul E3+3 (China, Germania, Franţa, Rusia, Marea Britanie şi Statele Unite) nu par să progreseze. Foarte delicate continuă să fie întrebările privind ridicarea sancţiunilor împotriva Iranului sau programul republicii islamice de îmbogăţire a uraniului, recte numărul de centrifuge aflat în posesia acestei ţări.

Noi sancţiuni

În această situaţie, plauzibile sunt doar două scenarii. Fie negocierile sunt sistate definitiv, fie termenul limită la care ele ar fi trebuit să se încheie (24 noiembrie) este prelungit. Date fiind eforturile deja depuse în cadrul acestor dialoguri, este de aşteptat să se meargă pe a doua variantă.

Însă în Congres încep să se înmulţească vocile care solicită administraţiei de la Washington să îşi impună, musai, părerea. Dată fiind această presiune politică, unii experţi susţin că guvernul american s-ar putea declara mulţumit chiar şi cu un rezultat mai degrabă modest, preferabil unui eşec total al discuţiilor.

"Republicanii, dar şi unii democraţi sunt de părere că guvernul american nu tratează Iranul cu suficientă fermitate", spune Phillpis. Scepticii din Congres solicită inclusiv noi sancţiuni împotriva Teheranului. "Dacă negocierile vor fi prelungite, Congresul va deveni mult, mult mai activ", crede Phillips.

Democraţi debusolaţi

Încă de la începutul anului, 15 senatori democraţi au semnat o propunere privind noi sancţiuni împotriva republicii islamice. La acea vreme, liderul majorităţii democrate, Harry Reid, a blocat adoptarea documentului. După modificarea structurii de putere din Senat, situaţia preşedintelui Obama a devenit sensibil mai dificilă. Republicanul Mitch McConnell, omologul republican al lui Reids, s-a pronunţat, deja, în favoarea înăspririi sancţiunilor împotriva Iranului.

Va reuşi Obama să atragă de partea lui această majoritate din Congres? Jim Walsh de la Massachusetts Institute of Techonolgy's se îndoieşte de o atare reuşită. "Cu o majoritate republicană în Senat şi în Camera Reprezentanţilor, nu poate fi imaginat niciun fel de acord de susţinere a lui Obama", spune specialistul.

În lumina experienţelor anterioare, senatorii mai sceptici nu manifestă defel încredere în Iran, dorind "fie un acord perfect, fie niciunul" cu puterea de la Teheran. Însă, tocmai aceasta este şi problema. "Nu există o înţelegere perfectă între SUA şi Iran", spune Walsh. Expertul consideră că este mult mai important ca Iranul să nu părăsească negocierile, ceea ce ar anula orice fel de înţelegeri şi ar lăsa Teheranului mână liberă să acţioneze după bunul plac. Walsh aduce aminte de discuţiile eşuate din 2005. La acea vreme, guvernul iranian deţinea 164 de centrifuge. După eşecul negocierilor au ajuns să deţină 20 000.

Obama nu are foarte multe opţiuni. Poate folosi dreptul de veto împotriva încercărilor republicane de a impune noi sancţiuni împotriva Iranului. Pentru a ajunge la un compromis cu Teheranul trebuie însă anulate sancţiunile aflate deja în vigoare. Pentru a ieşi din acest cerc vicios, preşedintele are însă nevoie de susţinerea Senatului. Dacă n-o va obţine, analiştii cred că Obama va face uz de drepturile sale prezidenţiale şi va ridica, temporar, sacţiunile. Acest lucru ar face ca următorul Congres să rediscute acest subiect.

Barack Obama s-a pronunţat nu o dată pentru o politică de cooperare cu Iranul, în defavoarea unei orientări conflictuale. Teheranul, în viziunea preşedintelui american, ar trebui să fie un partener în chestiuni care ţin de securitate regională, inclusiv în contextul ameninţării reprezentate de gruparea teroristă IS.