Obama şi ONU

La un entuziasm neţărmurit în reacţie la discursurile rostite de Obama la sediul ONU din New York se aşteaptă şi fostul ambasador american, John Bolton. Desemnat de George Bush să reprezinte SUA la Naţiunile Unite, Bolton nu şi-a escamotat dispreţul faţă de organizaţia mondială, un dispreţ împărtăşit de altfel de fosta administraţie americană.

Potrivit preşedintelui Bush, alocuţiunile pe care era nevoit să le rostească în Adunarea Generală îl forţau să întreprindă o vizită anuală în muzeul figurilor de ceară.

Sub Obama, Washingtonul şi-a schimbat atitudinea. America a devenit chiar ţară membră a Consiliului ONU pentru drepturile omului; dă bani, mai nou, şi organizaţiilor nonguvernamentale care ajută femeile ce optează în favoarea unui avort.

SUA îşi asumă planurile Naţiunilor Unite de combatere a sărăciei; iar Obama va prelua chiar preşedinţia unei sesiuni speciale a Consiliului de Securitate, ceea ce reprezintă o noutate pentru un şef de stat american.

Şefa diplomaţiei americane, Hillary Clinton, s-a mutat la New York spre a fi mai aproape de sediul ONU. Iar munca ambasadoarei SUA la ONU, Susan Rice, a suscitat la Naţiunile Unite elogii generale. Rice a declarat recent că "s-a văzut ce preţ a trebuit să plătească America pentru că nu s-a implicat şi a respins Naţiunile Unite şi pe partenerii ei”.

Laudele aduse de Rice multilateralismului corespund încercărilor pe care le va face Obama, în această săptămână, la Adunarea Generală ONU, de a progresa pe calea rezolvării unor varii crize globale.

E vorba de cea nucleară, marcând conflictul cu Iranul şi Coreea de Nord, precum şi de chestiunea generică a dezarmării, de litigiul din Orientul Mijlociu, de protecţia mediului, de respectarea drepturilor omului şi de situaţia din Congo şi Somalia.

Cu toate acestea, America nu-şi face iluzii. SUA cunosc bine slăbiciunile organizaţiei mondiale.

„Naţiunile Unite nu sunt forul potrivit pentru rezolvarea tuturor crizelor”, a reliefat politologul şi juristul american David Bosco, profesor la Universitatea Americană din Washington. Bosco, autorul unei cărţi pe această temă („Five to Rule Them All: The UN Security Council and the making of the modern world”) aminteşte, între altele, că şi entuziasmul administraţiei Clinton pentru ONU s-a prefăcut într-o amplă frustrare.

Fiindcă ONU a greşit fatal de pildă în Somalia, apoi s-au produs ciocniri cu fostul secretar general, Boutros Boutros-Ghali, şamd. Bosco prevede că şi actuala administraţie ar putea trece printr-o experienţă similară, dar îi recomandă să-şi abordeze „pragmatic” viitoarea dezamăgire, înţelegând că Naţiunile Unite nu sunt o organizaţie chiar lipsită de orice valoare, „deşi ea nu-ţi va oferi tot ce-ţi doreşti”.

Autor: Christina Bergmann/Petre M. Iancu
Redactor: Rodica Binder