O wiki-constituție românească?

Președintele a ignorat cu desăvârșire toate argumentele în favoarea unei schimbări politice, repetând decepționant discursul despre Constituție și modernizare care s-a dovedit un eșec trist în primul rând pentru primii săi promotori. Ceea ce nu a înțeles președintele este că nu doar o mulțime fatalmente ignorantă a sfârșit prin a se opune ”proiectului” său, ci tocmai societatea civilă de bună calitate și intelectualii retrași în cochilia lor la care a făcut apel miercuri seara. În spatele manifestanților de pe cele două trotuare de la Piața Universității s-au adunat virtuali foarte mulți oameni și organizații civice care au făcut efortul de a oferi protestelor o armătură conceptuală. Așadar nu asistăm exclusiv la exasperarea unor persoane împinse de reformă într-o situație precară, ci la o tentativă mai îndrăzneață de reformulare a politicilor de viitor. Ceea ce cu siguranță nu a înțeles președintele este că nu doar efectele colaterale ale reformei bugetului sunt în discuție, ci chiar destinația, portul către care călătorește corabia. Președintele ignoră sau se face că ignoră că tocmai obiectivele sale sunt astăzi lipsite de susținere populară și că într-un fel sau altul ar trebui să fie din nou plebiscitate.

Propuneri alternative de reformă constituțională

Nu este deloc întâmplător că manifestele, programele, revendicările, care au fost inițiate și mereu dezbătute în aceste zile, sunt departe de a se cantona în revendicări materiale imediate. Pentru toți cei implicați și care continuă să fie eterogeni ca doctrină politică, este vital să formuleze o alternativă mai amplă și, nu în ultimul rând, una cu vocație constituțională. Din fermentul acestor revolte și manifestări de stradă s-au ivit o mulțime de propuneri a căror soartă rămâne neclară, dar care merită cu siguranță să fie privite cu toată seriozitatea. ”Alianța pentru o Românie curată” de exemplu a inițiat un ”contract cu clasa politică”, care, fără să-și aroge explicit acest rol, este cu siguranță o propunere de natură constituțională. Chiar și modalitatea în care a fost lansat proiectul merită toată atenția, căci încearcă să reia, la o scară mai mică, experiența extraordinară a Islandei. Această țară mică a fascinat întreaga lume prin modul neobișnuit și revoluționar în care a înțeles să facă reforma constituțională. Islanda a instituit o adunare constituantă prin tragere la sorți din masa largă a cetățenilor de toate condițiile fără nici o deosebire. Nu neapărat juriști, specialiști în drept constituțional, economiști sau politologi, ci persoane alese prin forța hazardului care au elaborat împreună un proiect de constituție. Ulterior și această etapă a doua nu a fost mai puțin uimitoare, proiectul a fost supus unei evaluări publice pe internet, în chipul unei wiki-constituții, plebiscitate în permanență. ”Alianța pentru o Românie curată” a reluat așadar proiectul sub forma unui contract cu partidele politice, pe care l-a lansat pe internet, chemând pe oricine să participe la dezbaterea lui. Documentul fiind practic deschis el nu poate fi tratat ca manifest politic cu prevederi precise, dar unele dintre acestea merită să fie reținute căci au o legătură strictă cu modificarea Constituției.

Principiul reprezentării substanțiale

Este de reținut mai ales punctul 5 care se referă la însăși natura reprezentării politice și care își propune să interzică traseismul politic. Ideea nu este nouă, desigur, și obiecțiile constituționale sunt și ele binecunoscute, dar preocuparea a devenit acută astăzi când Guvernul Boc este susținut de un partid creat exclusiv prin migrație politică și care nu a participat niciodată la alegeri. Propunerea, menită să conserve substanța reprezentării politice, se regăsește întocmai și în platforma manifestanților de la Cluj, care are la rândul ei vădite ambiții constituționale. Printre mai multe sugestii menite să întărească contractul de reprezentare politică, sau să limiteze abuzurile executivului (”Limitarea drastică a ordonanțelor de urgență pe legile cadru și interzicerea asumării răspunderii guvernamentale”), Platforma de la Cluj publicată de Grupul pentru Acțiune Socială, conține și o idee, care se află de fapt în dezbatere în mai toată lumea inclusiv în Statele Unite: ”două mandate maxim pentru fiecare parlamentar”. Ideea de a interzice cumulul de mandate este legată de reflecția privind riscurile unei hiperprofesionalizări a politicienilor. În toată lumea s-a creat impresia că politica a devenit într-o prea largă măsură un domeniu autonom, care pretinde politicienilor competențe specifice și abilități ce nu mai au nici o legătură cu misiunea lor originară.

Aceste platforme conțin multe propuneri cantonate strict într-un câmp doctrinar, (și cu siguranță discutabile în toate sensurile), dar altele sunt asumate larg de grupuri dintre cele mai diferite, ca protestul împotriva exploatării de la Roșia Montană. În sfârșit, multe idei au apărut din sentimentul tot mai răspândit al unei mari carențe democratice. Stilul guvernării președintelui Traian Băsescu, care refuză explicit dialogul, așa cum a făcut în seara de miercuri, pretinzând că deține exclusiv și integral ”soluțiile”, nu face decât să amplifice sentimentul că democrația, ca participare și deliberare, se află în mare primejdie.

Autor: Horațiu Pepine, DW-Bucureşti
Redactor: Medana Weident