O viaţă pentru orgă - Despre inaugurarea noii orgi a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti (UNMB)

Ferdinand Stemmer şi-a descoperit fascinaţia pentru orgă de mic, în timpul slujbelor de duminică. Orga era pentru el atât o sursă de mistere, de pildă cum de se mişcau clapele claviaturii „singure“, acţionate parcă în secret de pedalier, dar şi de revelaţii artistice prin bogăţia nesfârşită a ornamentelor sculptate în lemn. Minunăţia acestor sculpturi l-a îndemnat pe Ferdinand Stemmer să înveţe mai întâi tâmplăria, povesteşte el, adăugând :

„După ucenicia de patru ani am descoperit că în Elveţia există firme de construcţie de orgi şi în 1969 m-am prezentat la firma Metzler unde am avut o adevărată revelaţie. Carcasele masive de lemn de stejar cu ornamentele lor erau, pentru mine, nu atât un obiect al muncii, cât unul al pasiunii. Construcţia de orgă a devenit viaţa mea, până în ziua de astăzi...“.

Un sfert de veac de creaţie

Anii de specializare în construcţia de orgi l-au purtat pe Ferdinand Stemmer în cele patru zări, din Olanda, Belgia şi ţările scandinave până în Africa de Sud. Apoi a revenit acasă, în localitatea Zumikon, unde şi-a deschis, cu ajutorul soţiei, propriul atelier. În vară, firma „Orgelbau Stemmer“ împlineşte 25 de ani de activitate. În tot acest timp, Ferdinand Stemmer a construit, pe lângă restaurarea sutelor de orgi vechi, 55 de instrumente noi. Dintre care cel mai recent este orga Conservatorului din Bucureşti. Un proiect care a luat naştere în contextul prieteniei cu Dan Racoveanu, lector la catedra de orgă a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti.

“Proiectul acesta a prins formă printr-o conjunctură aş putea spune poate chiar providenţială. Ca printr-o minune, la finele anului 2006 a existat o sumă de bani substanţială care era cumva destinată unei orgi. Meritul revine, bine-nţeles, conducerii UNMB că s-a gândit ca această sumă să fie destinată orgii. Cu atât mai mult cu cât orga nu are o tradiţie bogată în partea de sud a ţării, unde orgile sunt mai degrabă accidente şi tin mai mult de sfera religioasă.

Al doilea element care a concurat la acest proiect este faptul că îl cunoşteam foarte bine pe Ferdinand Stemmer şi îl cunosteam întâi de toate prin instrumentele sale şi prin renumele pe care şi l-a creat în Elveţia. Apoi l-am cunoscut la finele anilor 1990 când a venit în România şi a fondat această instituţie de ocrotire, de restaurare şi de construcţie a orgilor, care acum are şi o şcoală care se afla la a treia serie de elevi. Eu am fost foarte, foarte fericit că a venit în România şi că astfel îl pot cunoaşte, şi că va activa în Romania unde este o foarte mare nevoie de restaurare de orgi”.

Orga ideală

Ferdinand Stemmer nu credea că va avea atât de curând şansa creării unui nou instrument, şi încă a unuia care să trebuiască să întrunească atâtea exigenţe, după cum explică Dan Racoveanu :

“În cadrul unei instituţii de învăţământ superior, e foarte important ca un instrument de orgă să poată cuprinde o arie foarte extinsă a repertoriului, deci să fie potrivită atât pentru predecesorii lui Bach, cât şi pentru Bach, romantici, şi până la muzica contemporană. Or acest lucru este dificil, dacă nu imposibil de realizat, neexistând un instrument universal, bun la toate. Sau, dacă instrumentul este făcut în mod special în aceasta idee, de a fi o orgă universală, el păcătuieşte de cele mai multe ori printr-o lipsă de caracter.

Ferdinand Stemmer a avut ideea excepţională de a reînnoda, de a reactualiza o tradiţie, aceea a constructorului Buchholz [Carl August Buchholz (1796-1884), constructor german de orgi - n.r.] care a realizat între 1836 şi 1839 construcţia orgii de la Biserica Neagră din Braşov, orgă care a avut un ecou extraordinar în epocă. Buchholz a activat într-o periodă în care idealurile sonore ale barocului erau deja apuse, dar încă nu se definitivase foarte bine un tip de orgă romantică. Este vorba prin urmare de un exemplar hibrid, am putea spune, dar un hibrid ideal care îngemănează tradiţia barocă şi previziunile orgii romantice”, explică Dan Racoveanu.

Dar particularităţile orgii noi depăşesc chiar gama registrelor proprii lui Buchholz. Pe lângă un registru de oboi, tipic în tradiţia franceză, mai ales în repertoriul extrem de vast de la sfârşitul secolului XIX, începututul secolului XX, Dan Racoveanu evidenţiază :

„prezenţa unor registre, să spunem mai exotice, şi, după ştiinţa mea, inexistente în România, cum ar fi 'Nachtigall'. 'Privighetoarea' este un registru care imită ciripitul păsărilor şi care se poate adăuga în anumite momente unor piese descriptive ... Şi apoi prezenţa 'Cimbelstern-ului'. Este un registru destul de greu traductibil, seamănă ca sonoritate unui joc de clopoţei şi este ca atare foarte îndrăgit mai ales în perioda Crăciunului, fiindcă redă foarte bine acea atmosfera veselă a sărbătorii”.

O şcoală unică în lume

Construcţia acestei orgi excepţionale a fost un adevărat maraton. Ea a fost realizată într-un timp record, aproape integral de echipa atelierului de Construcţii de Orgi şi Tâmplărie din Hărman. Este vorba de o instituţie de învăţământ unică în lume, o şcoală profesională de tâmplărie şi construcţie de orgi, înfiinţată în 2002 de către Fundaţia Elveţiană pentru Orgi din România, al cărei preşedinte este Ferdinand Stemmer.
În timp ce în Occident, construcţia de orgi se învaţă în cadrul uceniciei la o firmă de specialitate, la Hărman elevii pot beneficia laolaltă nu doar de însuşirea meşteşugului în sine, ci şi de cursuri teoretice deosebit de variate, absolut necesare profesării construcţiei de orgi, cum ar fi, de pildă, istoria construcţiei de orgă sau cursurile oferite în cadrul Facultăţii Forestiere din Braşov.

Directoarea atelierului este Barbara Dutli. În cei cinci ani petrecuţi în România, ea a reuşit să înveţe suficient de bine româneşte, încât să poată chiar preda în limba română, limba comună a celor patru etnii reprezentate la firma Construcţii de Orgi şi Tâmplărie SRL (COT), unde, printre elevii atelierului se numără, pe lângă români, de asemenea secui, saşi şi un rom, care locuiesc cu toţii în internatul fundaţiei.

Andreea Mustăreţ, una din elevele atelierului, povesteşte:

„A fost o lecţie destul de importantă că trebuie să învăţăm să ne înţelegem între noi. Venind din toată România, a fost destul de dificil la început. Am fost chiar şi 12 persoane în aceeaşi casă... Dar ne-am obişnut”.

Andreea este studentă în ultimul an. „A fost o experienţă foarte frumoasă, am învăţat foarte multe, nici nu mă gândeam că se pot învăţa atâtea”, mărturiseşte ea.

Studenţi pentru studenţi

Directoarea şcolii, Barbara Dutli, nu poate decât confirma succesul acestui proiect de învăţământ, nu doar în plan profesional, ci şi în plan uman, în contextul în care Elveţia, unde convieţuiesc de asemenea patru etnii, este un model de comunicare şi înţelegere interculturală.

„Cred că pentru o firmă avem aici o atmosferă absolut minunată şi studenţii ar face totul pentru mine. Trebuie să spun că sunt extrem de draguţi şi devotaţi, un lucru deloc de la sine înţeles. La început mi-era teamă cum voi fi primită ca femeie într-o meserie dominată de bărbaţi, apoi în România, fără cunoştinţe de limbă. A fost ca o loterie pentru mine. Dar totul s-a dezvoltat minunat, băieţii m-au acceptat din primul moment, n-au existat niciodată probleme legate de autoritate sau respect”, afirmă entuziastă Barbara Dutli.

Revenind la orga Universităţii de Muzică din Bucureşti, cel mai impresionant aspect al ei este, aşadar, afirmă Ferdinand Stemmer :

„Că o şcoală profesională a construit ceva pentru o universitate. Adică elevii noştri au construit un instrument pentru alţi elevi - cred că acest aspect este extraordinar. Dacă privim în urmă, de-a lungul istoriei, cred că am creat acum ceva cu totul deosebit”.

Beneficiul real al studenţilor de la Conservatorul din Bucureşti depăşeşte cu mult faptul că au la dispoziţie un nou instrument realizat, pentru a-l cita pe lectorul universitar Dan Racoveanu, nu la standarde europene ci la standarde superioare celor europene, anume la nivel elveţian. Deoarece în jurul acestui instrument se va naşte o nouă viaţă culturală. Dan Racoveanu a creat deja conceptul unei stagiuni de orgă, la care vor fi invitaţi organişti din ţară şi din străinătate, precum şi planuri pentru master-class-uri internaţionale, în cadrul cărora studenţii vor putea studia alături de cei mai mari maeştri organişti din lume.

Adevăratul miracol

Dar satisfacţia cea mai mare apare pentru Ferdinand Stemmer în alt plan :

„Cel mai frumos lucru pe care l-am trăit a fost într-o zi de duminică, când Steffen Schlandt [organistul Bisericii Negre din Braşov - n.r.] a cântat timp de două ore tot felul de improvizaţii la noua orgă din Bucureşti, după care mi-a zis că încă n-a terminat, ba chiar că avea impresia că nici nu începuse încă să descopere adevăratele resurse ale instrumentului. Sau când îl aud pe Dan Racoveanu, sau pe soţia lui, Fernanda, care, după ce au cântat la orgă, trebuie neapărat să mă sune să-mi spuna 'ştii, registrul acesta e absolut fantastic…'
Când cineva care a cântat la orgă simte nevoia să-mi împărtăşească entuziasmul lui, îmi dau seama că am realizat într-adevăr ceva important. Rezonanţa pe care o avem este mulţumirea noastră.

Dar lucrul cel mai frumos la construcţia de instrumente este, cum din materie moartă se nasc prietenii. Pe calea aceasta ajungi să cunoşti prieteni, un aspect care a fost mereu foarte important în viaţa mea.”

Ultimul obstacol

Dintre toate peripeţiile şi barierele de care s-au lovit Ferdinand Stemmer şi echipa lui în cei cinci ani de activitate ai Fundaţiei Elveţiene pentru Orgi din România, începând cu piedicile birocraţiei (asemuite de maestrul elveţian unui nesfârşit lanţ muntos, prin care, elveţienii, din fericire experţi în domeniul trecătorilor şi al tunelurilor, au reuşit să răzbească...) şi până la inundarea orgii la doar două zile de la montarea ei în sala George Enescu a UNMB, cel mai mare obstacol a apărut abia acum : Finanţarea atelierului, până ce acesta va deveni productiv şi va putea supravieţui din resurse proprii. Deoarece principalul sponsor, Direcţia Elveţiană pentru Cooperare, a trebuit să-şi închidă biroul în România, în anul aderării acesteia la UE.

Rămâne să sperăm că se vor găsi alţi sponsori iubitori ai muzicii, ai artei artizanale şi ai orgii, regina instrumentelor muzicale, care să asigure şi pe viitor formarea unor noi constructori de orgă la atelierul din Hărman.

Mai presus de toate este însă sarcina guvernului român să întreprindă totul pentru a salva nepreţuitul patrimoniu cultural al orgilor transilvănene, căzute în perioada dictaturii comuniste în paragină.