O trezire brutală la realitate

Monica Macovei, Cristian Preda şi Sever Voinescu au încetat să mai reprezinte, fie şi pentru uzul presei, un grup politic distinct din clipa în care au aunţat că vor susţine candidaţi diferiţi.

Monica Macovei a explicat pe larg că raţiunea politică îi dictează să voteze cu Emil Boc, deşi inima îi spune să-l aleagă pe Teodor Paleologu. Cristian Preda a expus şi mai amănunţit motivele pentru care nu îl poate alege decât pe Teodor Paleologu, iar Sever Voinescu tace, lăsând să se înţeleagă orice.

Aşadar grupul nu mai există, dar în realitate nu a existat niciodată, fiind o simplă ficţiune de presă. De altfel Monica Macovei a dezvăluit ea însăşi care este rolul presei în crearea unor imagini înşelătoare de acest tip atunci cînd a dezminţit categoric că ar avea ceva în comun cu Traian Ungureanu, care fusese adesea asociat “grupului reformist”. Monica Macovei a explicat că doar presa i-a aşezat laolaltă, în realitate ei având opinii diametral opuse.

Dacă ea crede că partidul trebuie să funcţioneze după reguli austere, Traian Ungureanu, a dezvăluit Monica Macovei, ar fi partizanul unui realism cinic, care admite orice mijloace.

Într-adevăr ficţiunea grupului a luat fiinţă în campania electorală pentru alegerile europene atunci când PDL a propus oameni noi care nu aveau nici o legătură cu organizaţiile de partid. Dacă alegerea Elenei Băsescu era un imperativ izvorât din etica strictă a solidarităţii de grup, propunerea unor persoane ca Monica Macovei, Alina Mungiu, Cristian Preda se trăgea din imperativul interesului naţional. Presa a simţit acest lucru şi a inventat eticheta de “grup civic”, care a funcţionat şi ca brand electoral de succes.

E adevărat că, simţind potenţialul brandului odată creat, “reformiştii” au căutat să-i dea o substanţă reală şi au pus sub semnul său propunerile privind integritatea vieţii politice şi apoi platforma în 35 de puncte. Dar nici programul acesta, semnat solidar de Macovei, Preda şi Voinescu, nu vădeşte o reală unitate de grup şi de vederi. Programul este alcătuit practic din fragmente puse laolaltă care nu prea merg împreună, aşa cum ar fi recursul la “conservatorismul secolului al XIX-lea” laolaltă cu pasajele care vădesc un clar angajament liberal de tip modern.

De fapt uimitor a fost mai curând faptul că deputatul de Ploieşti, Sever Voinescu, care a dus în plenul Camerei Deputaţilor şi în Comisia de anchetă o bătălie acerbă pentru salvarea Monicăi Iacob Ridzi din ghearele Opoziţiei, s-a afiliat ulterior unui program politic care pretinde o austeritate fără compromisuri. Or, cum se împacă solidaritatea necondiţionată de grup cu imparţialitatea severă a criteriilor de integritate?

Fiecare are dreptul să-şi repare imaginea, dar fără explicaţii publice mai convingătoare, prezenţa lui Sever Voinescu în “grupul reformiştilor” i-a scăzut acestuia credibilitatea şi capacitatea de a reprezenta o forţă reală de asalt. “Grupul reformist” a funcţionat mai curând ca o ficţiune, ca o formă de speranţă publică, ca o proiecţie a unei fantasme justiţiare.

Partidul s-a aflat mereu în altă parte. De aceea acum când alegerile sunt reale - şi nu ficţiuni compensatorii - delegaţii şi inclusiv “reformiştii” votează cu Boc sau cu Blaga. E o trezire brutală la realitate.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Medana Weident