1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

O transfigurare neverosimilă

Investigaţiile DNA din ultimul timp se referă la cazuri foarte diverse, care converg însă toate la finanţarea ilegală a campaniilor electorale.

S-au adunat multe întâmplări şi declaraţii insuficient lămurite care, luate separat, nu fac decât să sporească neclarităţile. Prima priveşte legea de finanţare a partidelor: PSD şi PNL s-au pus de acord să adopte un sistem de finanţare integrală de la buget.

Urmează apoi o serie de declaraţii uimitoare. Dorin Cocoş ar fi oferit PDL sume mari de bani în contul afacerii Microsoft: ”600.000 de euro i-am depus în tranşe, la sediul PDL din Modrogan ” (din declaraţia făcută la DNA).

Fostul ministru Gabriel Sandu a declarat la rândul său: “Am finanţat PDL cu sume lunare însumând circa 300.000 euro. (...) Am acceptat pentru a-mi menţine funcţia de ministru şi poziţia în conducerea PDL... Aveam de adus la partid 5 milioane de euro...”

Fostul primar din Piatra Neamţ, Gheorghe Ştefan, spune şi el : ”Mi-au spus că este o oportunitate pentru că din profit o sumă de bani să poată fi folosită pentru campania PDL”(extras din dosar).

Să nu uităm că Adrian Năstase (PSD) a fost condamnat într-unul dintre dosare (”Trofeul calităţii”) tot pentru finanţarea ilegală a campaniei electorale.

Alte convergenţe: Monica Iacob Ridzi ar fi deturnat banii nu în scop personal, ci pentru a susţine campania Elenei Băsescu. Acest fapt planează ca un fapt inavuabil, dar care este totuşi mărturisit, mereu, în mod aluziv.

Jurnalistul Ion Cristoiu a emis o ipoteză interesantă şi totodată neliniştitoare, afirmând că DNA nu doreşte să ducă investigaţiile până la capăt ca să nu dezvăluie dimensiunea enormă a corupţiei de partid. În opinia sa, chiar şi fostul preşedinte ANI, Horia Georgescu, ar fi fost arestat pentru o operaţiune făcută mai degrabă în beneficiul partidelor.

Toate acestea trebuie privite, deocamdată, cu circumspecţie, dar nu putem trece peste o coincidenţă: la fel ca înaintea alegerilor prezidenţiale din 2009, ideea finanţării de la buget s-a ivit, subit şi fără nicio dezbatere prealabilă, în contextul unor suspiciuni privind circulaţia banilor negri în trezoreria partidelor. Ce anume ar putea determina cele mai mari partide din România, cu vocaţia lor dovedită de carnasiere, să se transforme în blânde ierbovire bugetare ? Presiunea externă ? Sau mai curând iminenţa unor dezvăluiri devastatoare ?

Dar nici nu ar fi necesar ca DNA să ajungă la capătul firului, căci nimeni nu mai îndrăzneşte să recurgă la vechile procedee. Impresia creată este că mecanismele ilegale de finanţare a partidelor s-au blocat deja, iar partidele n-au reuşit să le înlocuiască cu alţi oameni şi alte reţele, după tipar occidental. Strângerea de fonduri e o meserie în sine, care pretinde o experienţă îndelungată şi multe conexiuni care nu se pot face de pe o zi pe alta. Partidele riscă, prin urmare, să rămână fără niciun ban şi, în disperare de cauză, au recurs la varianta bugetului.

Am mai scris că Traian Băsescu propusese, în mod misterios, finanţarea exclusivă de la Buget exact în momentul în care apăruseră în presă mărturii privind legăturile dintre contrabanda cu ţigări şi finanţarea partidului de guvernământ. Impresia creată a fost că preşedintele dorea încă de pe atunci să rupă relaţia cu partidul, dar că nu o putea face mai înainte de a avea o lege de finanţare de la buget a campaniilor electorale.

Şi de data aceasta planează asupra noilor evoluţii umbra unui secret: comisia de cod electoral a lucrat într-o discreţie neobişnuită, declaraţiile au fost calculate cu mare parcimonie şi au făcut trimitere, surprinzător, la recomandările GRECO (organism al Consiliului Europei) pe care de obicei lumea le ignoră, căci nu au puterea directivelor de la Bruxelles. Elevii recalcitranţi şi repetenţi au devenit docili şi studioşi. Dar la fel ca în cărţile de propagandă, această transfigurare e neverosimilă.