1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Cultură

O teză provocatoare despre revoltele din mai 1968 în Europa de Vest

Cei 40 de ani care se împlinesc de la izbucnirea revoltelor studenţeşti din Europa occidentală au favorizat noi interpetări ale „fenomenului 68”.

default

Revoltele studenţeşti la Paris în 1968

Una dintre cele mai incitante o propune cartea istoricului Götz Aly „Unser Kampf-68”, apărută recent la editura S.Fischer.

La 40 de ani de la revoltele studenţeşti şi la cei aproape 20 de de la prăbuşirea regimurilor comuniste, capitolul circulaţiei în ambele direcţii a ideilor şi practicilor revoluţionare prin vămile stîngii ar merita cel puţin aceeaşi atenţie, fie şi „scandalizată” de care are parte acum teoria unui fost 68-ist: Götz Aly, un stîngist activ şi notoriu al anilor 70, specializat în istoria celui de-al Treilea Reich.

Din puzderia de scrieri „jubiliare”, cartea intitulată „Unser Kampf-68 ” (Lupta noastră-68) mizează din start pe potenţialul exploziv al unei teze provocatoare şi contestabile stîrnind un val de consternare publicistică ce promite să dureze.

Făcîndu-se a nu mai şti că scînteia revoltelor a sărit din America în Europa, că la Chicago, Paris, Roma, Praga şi Berlin răzmeriţele împotriva sistemului s-au aprins aproape simultan, Aly nu vede decît caracterul brutal al mişcării studenţeşti din Germania, punînd-o pe seama aşa numitului „Sonderweg”, a căii de excepţie a istoriei germane.

El reduce revolta la un conflict dintre generaţii: cea a părinţilor, foşti nazişti sau colaboratori şi cea a copiilor, tinerii revoltaţi fiind consideraţi de autor la fel de primejdioşi ca „hoardele” lui Hitler.

Răstălmăcind vorbele şi faptele vremii, decontextualizînd idei şi informaţii, uzînd de analogii şi comparaţii hazardate, de clişee psihologice şi psihanalitice, Aly se răfuieşte cu colegii săi de generaţii de pe poziţii la fel de radicale ca cele de acum 40 de ani.

Götz Aly uită sau - vrea să uite - că puseele totalitariste sunt specifice oricărei mişcări revoluţionare, că tinerii de la 68 s-au ridicat mai ales împotriva tabuizării trecutului brun reuşind prin chiar provocările lor să străpungă carcasa conformismului şi, ceea ce este mai grav, el nu pare a-şi da seama că simpla comparaţie a revoltelor studenţeşti din Germania cu mişcările naziste de tineret în timpul celui de-al Treilea Reich, din indiferent ce perspectivă ar fi ea făcută, bagatelizează inacceptabil atrocităţile comise în numele ideologiei naţional socialiste chiar dacă uneori, extremele se şi ating.