O sută de zile de singurătate

Baroana social-democrată din Marea Britanie Cathy Ashton ocupă, de 100 de zile, funcţia de ministru de Externe european. De atunci se luptă cu cei ce o acuză că nu ar fi calificată pentru această înaltă funcţie. La început, Ashton a replicat adversarilor săi, plină de încredere în forţele proprii: "Sunt eu ambiţia personificată? Nu, nu sunt aşa ceva. Judecaţi-mă în funcţie de ceea ce fac. Veţi fi mulţumiţi şi mândri de mine".

Fosta comisară europeană pentru Comerţ a declarat pe scurt că îşi va da toată silinţa. Între timp, se pare că şi ea a ajuns să creadă că nu este suficient de competentă pentru postul pe care-l ocupă. Cel puţin la nivel public, este mereu preocupată să se apere - de exemplu, de acuzaţiile că nu s-a deplasat suficient de repede în Haiti, după cutremur, sau că a chiulit de la o reuniune a miniştrilor Apărării, desfăşurată la Mallorca. Ashton a declarat recent: "Trebuie să înţelegeţi că aş putea să iau parte în fiecare zi la câte trei-patru evenimente. Când nu am fost la Mallorca, am fost, în cursul aceleiaşi zi, la Moscova, Kiev, Madrid şi Bruxelles."

La Kiev fusese învestit, atunci, noul preşedinte Viktor Ianukovici. A fost un eveniment la care putea să ia parte la fel de bine şi noul preşedinte al UE, Herman van Rompuy. Acesta, însă, a ţinut, în aceeaşi zi, o prelegere la Bruges, ceea ce nimeni nu i-a luat în nume de rău. Van Rompuy este, tot aşa, o soluţie de avarie a şefilor de stat europeni, ca şi Catherine Ashton. Totuşi, în calitate de fost premier belgian şi conservator, el pare binevenit la vârful UE. Nu la fel se întâmplă cu neexperimentata laburistă britanică, aflată, în ultima vreme, în centrul multor anecdote şi încontinuu supravegheată cu un ochi critic.

Se ia, de exemplu, notă că Ashton pleacă la fiecare sfârşit de săptămână acasă, pentru a-şi vedea copiii. La fel de supravegheate sunt şi legăturile ei cu Guvernul britanic. Parisul este bănuit că se află în dosul înţepăturilor la adresa celei care a primit titlul de baronesă de la fostul premier laburist Tony Blair pentru a putea fi trimisă în Camera Lorzilor, Camera superioară a Parlamentului de la Londra.

Ministrul finlandez de Externe, Alexander Stubb, a deplâns, recent, situaţia fără a se referi însă explicit la un vinovat. " Există câteva ţări ale UE care încearcă, mai ales la nivel de funcţionari, să-i tragă lui Ashton covorul de sub picioare. Este greşit, v-aş invita să vă uitaţi în oglindă."

Între concurenţii lui Ashton se numără şi şeful Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso. Acesta trage iţele în spatele baronesei fiindcă, pe lângă sarcina de a vizita toate regiunile fierbinţi ale globului, tot ei îi revine misiunea de a edifica Oficiul diplomatic al UE. Este un proiect-mamut chiar şi pentru politicienii experimentaţi, ca să nu mai vorbim de Ashton, care, în afara perioadei de mandat la Comisia pentru Comerţ, nu a condus până acum niciodată o instituţie de amploare. Lui Franziska Brantner, europarlamentar ecologist, aproape că îi este milă de baronesă. "Bărbaţii autoritari care au impus-o sunt acum bucuroşi că-şi pot manifesta în continuare machismul fără a întâmpina opoziţie. Aceasta a fost de la început critica noastră. Consiliul European şi Comisia Europeană colaborează acum sub deviza: Duşmanul duşmanului meu este prietenul meu. Ei colaborează excelent împotriva doameni Ashton şi asta le şi face plăcere."

Totuşi, a continuat Brantner, Ashton a început să se înconjoare de oameni care cunosc bine modul de funcţionare al instituţiilor de la Bruxelles şi care o vor consilia. Este un pas important care ar putea-o ajuta să devină mai stăpână pe situaţie în următoarele 100 de zile. Astăzi, în faţa Parlamentului European, ea primeşte o nouă şansă.

Autori: Katrin Brand / Ioachim Alexandru
Redactor: Cristian Ştefănescu