1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

O sentinţă cu cântec?

O eventuală sentinţă de validare a referendumului de la 29 iulie ar avea consecinţe grave şi incalculabie, prelungind instabilitatea politică din România. Dar nu e clar deloc cum vor vota până la urmă judecătorii.

Vicepreşedintele Comisiei Europene, Viviane Reding, şi cancelarul Germaniei, Angela Merkel, şi-au exprimat îngrijorarea iscată de situaţia din România

Vicepreşedintele Comisiei Europene, Viviane Reding, şi cancelarul Germaniei, Angela Merkel, şi-au exprimat îngrijorarea iscată de situaţia din România

În aşteptarea verdictului Curţii Constituţionale privind referendumul de la 29 iulie, toate temerile şi aprehensiunile sunt legitime.

N-au devenit principiile statului de drept, de luni de zile, un soi de preş al guvernanţilor? N-au fost expediate ele, de mult, de  către cei cu pâinea şi cuţitul, la coşul de gunoi?

În chestiunea dispreţului afişat faţă de independenţa justiţiei şi a judecătorilor supremi, premierul Victor Ponta dăduse ele însuşi semnalul decisiv, în vară, înaintea suspendării lui Traian Băsescu. Prim-ministrul îşi făcuse ţăndări şi în ţară şi în străinătate propria imagine, avariată deja rău de plagiat, substituindu-se fără nici o jenă preşedintelui, ca reprezentant al României la Consiliul European, în pofida unei sentinţe contrare a Curţii Constituţionale.

N-a fost nici pe departe singurul exemplu flagrant, justificând orice temeri, oricât de puternice, în legătură cu riscul demolării definitive a  statului de drept în România. Ingerinţele politicului în treburile justiţiei s-au vădit clar şi fără echivoc în varii instanţe.

De pildă, în atitudinile premierului, a preşedintelui interimar şi a celui care trebuie considerat mentorul amândurora, Ion Iliescu, preşedintele mineriadelor, faţă de anchetele deschise de magistraţii români în chestiunea fraudării masive a referendumului de la sfârşitul lunii iulie.

La fel de alarmant e şi apelul lansat colegilor din occident de preşedintele Curţii Constituţionale, Augustin Zegrean. Acest strigăt de ajutor disperat, informând Comisia de la Veneţia de intimidările şi ameninţările la care sunt supuşi unii membri ai Curţii, a oripilat întregul Apus şi ar trebui să-i alarmeze în cel mai înalt grad pe toţi cei care speră într-o victorie a statului de drept. În rândul cărora persistă serioase îndoieli privind legitimitatea acţiunilor de suspendare a preşedintelui. 

Or, în reacţie la sos-ul CCR, ex-ministrul justiţiei Corlăţean, devenit diplomat-şef, a sugerat, manipulator, că imaginea României ar fi, chipurile, prejudiciată de acest strigăt. În realitate, prejudiciul cel mai grav l-a produs crearea, de către potentaţi, a unei situaţii care face inevitabil un asemenea strigăt. Odată în plus, un ministru român a demonstrat că şi-a depăşit nivelul de competenţă ajungând în fruntea ministerului de externe.

În fine, din stenogramele oficialilor interceptaţi de magistraţii români reiese indubitabil încercarea puterii USL-iste, în frunte cu Antonescu, Ponta şi Voiculescu de modificare din mers a regulilor jocului. Propusa restrângere post-factum a listei electorale prin încălcarea drepturilor sacrosancte ale românilor din străinătate de a participa la alegeri ar fi, odată aplicată, o infracţiune strigătoare la cer.

În plus, alimentează întemeiata suspiciune, potrivit căreia se încearcă uzurparea sine die a funcţiei prezidenţiale româneşti.

De la bună parte din comentatorii români, de la Angela Merkel şi Viviane Reding, de la liderul PPE la şeful grupului social-democrat al Parlamentului European şi colegul său de partid din Bundestag, Frank-Walter Steinmeier, până la tot mai mulţi ziarişti occidentali, cele petrecute în România au fost masiv deplânse, în ultima vreme.

În ţară şi străinătate au produs regrete şi îngrijorări bunul plac al executivului, faptul că domnia legii e departe de a mai fi garantată de puterea politică, faptul că, în România, magistraţii sunt supuşi celor mai masive presiuni şi acţiuni de intimidare.

În replică, potentaţii actuali de la Bucureşti au amplificat izolarea ţării. Au înfierat vestul, cu un ultra-naţionalism găunos, amintind de naţional-comunismul ceauşist şi au agitat spectrul celor mai diverse himere.

Asistat de Antena 3, cuplul Ponta-Antonescu şi oamenii lor au osândit cu maximă energie închipuita „dezinformare” sau „reaua voinţă” a oficialilor occidentali şi „cumpărarea” sau presupusa înregimentare, în prezumtiva „tabără a lui Băsescu”, a observatorilor interni neobedienţi. Asupra celor din urmă s-au dezlănţuit cu nemaiîntâlnită furie oştiri întregi de postaci USL-işti care mai de care mai ameninţători. 

În această atmosferă incendiară nici un observator avizat şi nici un expert juridic nu mai poate, spre deosebire de Crin Antonescu, anticipa sentinţa Curţii Constituţionale. Sentinţă care, la drept vorbind, ar trebui să fie una clară şi netă. Abuzivul referendum de la 29 iulie ar trebui invalidat pentru lipsă de cvorum.