O punte a reconcilierii peste milioane de morminte

Ecourile dumincii de 6 iunie cînd s-au împlinit şase decenii de la debarcarea forţelor aliate în Normandia marcînd începutul sfîrşitului regimului nazist şi al celui de-al doilea război mondial, domină masiv paginile ziarelor germane şi străine azi. La fel, şi dispariţia dintre cei vii a ex preşedintelui american Ronald Reagan cel care a pecetluit sfîrşitul războiului rece - ţine capul de afiş al comentariilor la acest început de săptămînă, un început care marchează aşa cum consideră GENERAL ANZEIGER, aici la Bonn, şi încheierea unei epoci .Căci la festivităţile din Normandia unde pentru prima dată a participat şi un cancelar german, s-a retras din perimetrul acţiunii politice generaţia veteranilor de război, cea care a aruncat o punte a reconcilierii peste milioanele de morminte săpate de cel de-al doilea război mondial. Cotidianul DIE WELT care apare la Berlin se opreşte asupra prezenţei cancelarului Schroder la festivităţile de duminică în Normandia insistînd asupra imperativelor discursului său: căinţă şi în acelaşi timp recunoştinţă pentru forţele aliate. Acelaşi ziar deplînge absenţa unor termeni sau insuficienta lor aprehensiune.Seful guvernului german nu s-a referit la America, ceea ce-ld etermină pe comentator să se întrebe ironic dacă francezii au fost cumva cei care au salvat Europa de Hitler. De asemenea, Schroder pare a nu fi acordat suficientă atenţie principiului libertăţii, un bun datorat tot aliaţilor. Chirac a aflat cuvintele potrivite pentru a se articula - Schroder nu - conchide marele ziar german.

Dimpotrivă SUDDEUTSCHE ZEITUNG pornind de la postura dificilă în care s-a aflat cancelarul din perspectiva istoriei celui de-al doilea război mondial consdieră că acesta ar fi trecut demn şi onorabil examenul la care l-a supus D Day. Căci Schroder a recunoscut vinovăţia Germaniei. .Este însă posibil scrie ziarul citat ca afirmaţia potrivit căreia victoria aliaţilor nu a fost una împotriva Germaniei ci una pentru Germania, să nu fi plăcut unora ceea ce nu înseamnă că ea nu este adevărată. De altfel şi cotidianul italian CORRIERE DELLA SERRA relevă performanţa cancelarului Schroder de a fi trecut cu demnitate un moment dificil al festivităţilor. THE GUARDIAN de la Londra salută curajul lui Schroder de a fi recurs la citata afirmaţie potrivit căreia victoria aliaţilor a fost una pentru Germania, invitîndu-i concomitent pe britanici să se debaraseze de resentimentele faţă de germani fără să dea uitării istoria celui de-al doilea război mondial.

Fără a fi singurul care valorizează funcţia simbolică a ceremoniilor jubiliare de ieri în folosul prezentului, cotidianul austriac DER STANDARD insistă asupra relansării în lumina istoriei a bunelor relaţii transatlantice : nici Europa nu se poate dispensa de America şi nici aceasta de bătrînul continent. Ideea este reluată în cotidianul ungar MAGYAR HIRLAP care atrage atenţia asupra dificultăţilor pe care le implică depăşirea contradicţiilor transatlantice în pofida armoniei jubiliare instalate ieri. Iar de la Moascova, GASETA regretă faptul că ceremonia consacrată celor 60 de ani de la debarcarea aliaţilor pe coastele Normandiei, a acordat prea puţină importanţă rolului fostei Uniuni Sovietice în înfrîngerea Germaniei naziste : la ceremoniile de ieri cancelarul Schroder a fost înconjurat de mai multă atenţie decît preşedintele Putin - fapt care i se pare ciudat amintitului ziar. Nu însă şi celor care-şi mai aduc încă perfect aminte ce s-a întîmplat după istorica D Day în partea de răsărit a continentului nostru.

Ziarele germane se opresc azi şi asupra încetării din viaţă a celui care a fost al 40 preşedinte american Ronald Reagan . Politicii lui i se datorează căderea zidului despărţitor al Berlinului şi începutul sfîrşitului războiului rece - scrie RHEINISCHE POST din Dusseldorf întrebîndu-se dacă în virtutea acestor merite istorice, în Germania vreo stradă sau vreo piaţă publică va primi numele preşedintelui decedat la sfîrşitul săptămînii. Fiindcă nici un preşedinte american nu a contribuit la schimbarea climatului politic al lumii după al doilea răzobi mondial în măsura în care a făcut-o Ronald Reagan este de părere LEIPZIGER ZEITUNG. O opinie pe care o împărtăşeşte de la Viena şi cotidianul DIE PRESSE care-l apreicază chiar pe Reagan drept cel mai mare preşedinte american.Iar din neutra Elveţie , ceva mai , BERNER ZEITUNG se întreabă dacă Ronald Reagan a fost cu adevărat un vizionar sau dacă nu cumva reuşitele sale se datorează şi unor întîmplări fericite...

Semnalăm în încheierea revistei presei la acest început de săptămînă publicarea în avanpremiera alegerilor comunale de ieri din România, a unui articol în săptămînalul DIE ZEIT sub titlul Stăpînii corupţiei , în care este desfăşurată reţeaua acestui flagel endemic şi relevată răspunderea unor anumite forţe politice pentru acest fenomen care între altele a barat intrarea ţării în Uniunea Europeană în acest an alături de celelalte zece state .

Rodica Binder