1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate

O poveste despre curaj şi generozitate

Există cel puţin 15 milioane de eroi în lume. Oameni obişnuiţi, din toate colţurile planetei, înscrişi în registrele de donatori voluntari de celule stem. Fiecare dintre ei este dispus să salveze viaţa unui necunoscut.

default

N-am mai întâlnit niciodată un om care ştie să se bucure de fiecare clipă cu atâta entuziasm ca Fabian. O excursie la munte, chiar şi pe ploaie, o carte fascinantă, progresele făcute de unul dintre elevii cărora le predă lecţii particulare de literatură germană, o melodie de Bob Dylan la radio – atâtea şi atâtea lucruri aparent mici reuşesc să-i încânte sufletul. Cine iubeşte viaţa cu adevărat, trăind magia fiecărei clipe, este cu atât mai dispus să facă eforturi ieşite din comun pentru a salva viaţa altei fiinţe umane.

Aceasta este convingerea lui Fabian. La doar 19 ani s-a înscris în registrul donatorilor de celule stem din Germania. Pentru a-şi finanţa studiile universitare de literatură germană şi filozofie, a lucrat timp de cinci ani în domeniul relaţiilor cu publicul la Centrul pentru donatorii de măduvă osoasă a spitalului universitar din Düsseldorf. Una dintre sarcinile sale era să-i contacteze pe potenţialii donatori de celule stem. Cele mai multe celule stem se produc în măduva osoasă, aflată în oasele mari ale corpului. Din celulele stem se formează celulele sângelui: globulele roşii, globulele albe şi plachetele sanguine.

Compatibilitatea dintre donator şi pacient nu ţine de grupa sanguină, ci de compatibilitatea markerilor genetici denumiţi „Human Leucocite Antigen” (HLA), care se află la suprafaţa globulelor albe. Probabilitatea ca aceşti markeri genetici să se potrivească la persoane neînrudite este extrem de mică – aproape ca un câştig la loto. Chiar şi în cazul unor fraţi, probabilitatea acestei potriviri este mai mică de 30 la sută.

În prezent, sunt înregistrate aproape 15 milioane de persoane la nivel mondial în registrele de donatori voluntari de celule stem, iar aceste registre formează o reţea internaţională. În România a fost inaugurat în 2009 Registrul naţional al donatorilor voluntari de celule stem. Datele potenţialilor donatori sunt strict confidenţiale. Persoana este contactată doar în cazul destul de improbabil al unei potriviri genetice cu un pacient.

În una din ultimele sale zile de lucru la spitalul universitar din Düsseldorf, înainte de a renunţa la acest job pentru a-şi începe pregătirea practică de profesor de germană şi filozofie, Fabian a primit telefonul decisiv: „Am crezut că acel coleg vrea doar să glumească, pentru că nu ar fi fost prima dată. Apoi am verificat informaţia în sistem şi am văzut că într-adevăr sunt solicitat ca donator. A fost ceva de la sine înţeles să donez măduvă osoasă, nici nu am stat pe gânduri. În aceeaşi zi m-am dus să-mi fac analizele necesare pentru următorul pas.”

Reguli stricte

Fabian Scherle Stammzellen Spender

Fabian Scherle, donator voluntar

Donatorul află cel mult în ce ţară trăieşte pacientul pe care are şansa să îl salveze – dar nimic mai mult despre identitatea acestuia, explică doctorul Johannes Fischer, directorul Centrului pentru donatorii de măduvă osoasă din Düsseldorf: „În acel moment contează să-l tratăm pe bolnav, să-i oferim o a doua şansă, indiferent de culoare, etnie sau religie. Anonimatul reprezintă un fel de scut de protecţie pentru ca sistemul să funcţioneze la nivel internaţional.”

În caz contrar, diverse prejudecăţi sau naţionalisme ar putea influenţa decizia unor donatori de a ajuta, spre exemplu, o persoană care aparţine unui grup etnic marginalizat, explică doctorul Fischer. În plus, dacă pacientul şi donatorul ar cunoaşte identitatea celuilalt, s-ar putea ajunge, în cazuri extreme, la abuzuri şi şantaj financiar, mai adaugă medicul.

Există două căi de a dona celule stem. În cele mai multe cazuri, se donează celule stem din sângele periferic: donatorul primeşte un medicament prin care creşte producţia de celule stem, iar acestea sunt separate de restul sângelui de o maşină de afereză. În unele cazuri - de pildă, în cel al lui Fabian – şansele pentru pacient sunt mai mari dacă se recurge la cea de-a doua metodă: o procedură chirurgicală sub anestezie generală, în care medicii extrag lichid de măduvă din oasele bazinului.

„Din punct de vedere medical ştiam foarte bine despre ce este vorba, am fost conştient de toate riscurile posibile, care mi s-au părut însă minore. Nici de anestezie nu mi-a fost frică, pentru că am mai avut două operaţii până acum, pe care le-am suportat foarte bine. Din acest motiv, nici perspectiva de a sta la spital pentru scurt timp nu mi s-a părut ceva atât de grav.”

În schimb, coşmarul lui Fabian a fost că s-ar putea îmbolnăvi în ultimul moment, caz în care nu ar mai putea fi operat. Cu câteva zile înainte de intervenţia chirurgicală, a ales să nu meargă la petrecerea de ziua surorii sale, pentru că mulţi prieteni şi membri de familie sufereau de gripă. „Ştiam că dacă mă îmbolnăvesc de gripă tocmai în momentul cel mai nepotrivit nu voi mai putea să donez celule stem şi că viaţa unui om depinde de această donaţie. Se întâmplă rar în viaţă să porţi o responsabilitate atât de uriaşă.”

Procedură simplă, puţin dureroasă

18.09.2008 DW-TV Projekt Zukunft Stammzellen

Bolnavul este pregătit pentru intervenţie printr-o chimioterapie extrem de dură. Astfel, dacă nu primeşte celulele stem de la donator, este condamnat la moarte, din moment ce nu ar mai supravieţui nici măcar după cea mai mică infecţie. Intervenţia a durat mai puţin de o oră. Cu doar o zi mai târziu, pacientul necunoscut din Italia primise deja celulele stem sub forma unei transfuzii, iar Fabian s-a întors deja acasă, reuşind chiar să urce singur toate treptele spre mansarda în care locuim.

„În jurul oaselor bazinului, de unde s-a extras măduva, am mai avut dureri, m-am simţit de parcă aş fi căzut pe scări şi m-aş fi lovit, dar n-a fost chiar atât de rău, totul a fost suportabil.” Iar aceste dureri au dispărut după câteva zile, spune Fabian.

Trei luni mai târziu am trăit împreună un moment emoţionant: într-o scrisoare din partea spitalului ni se comunica vestea că pacientul din Italia a supravieţuit şi că poate să învingă boala! „Simţi că ai făcut cel puţin o dată în viaţă ceva cu adevărat deosebit, chiar dacă ai eşua în orice alt domeniu”, mărturiseşte Fabian. Se simte norocos că tocmai el a fost donatorul potrivit pentru un bolnav de leucemie.

Până când vom avea, poate, ocazia să-l întâlnim pe necunoscutul care a devenit o parte atât de importantă a vieţii noastre, vor trece cel puţin doi ani. Regula anonimatului rămâne valabilă timp de doi ani în Germania, Italia şi majoritatea ţărilor europene. Alte state, de pildă China, interzic orice contact între donator şi pacient.

Fabian şi-ar dori să-şi cunoască fratele genetic din Italia într-o bună zi, dar preferă ca iniţiativa să vină din partea pacientului şi a familiei acestuia: „Mi s-ar părea cu totul nepotrivit să contactez eu familia bolnavului şi să spun: Ciao, eu sunt eroul salvator, acum trebuie să mă adoraţi!”

Pentru că, în final, Fabian e convins că a făcut ceva cu totul normal. Acesta este răspunsul individual al viitorului profesor de filozofie la unele dintre întrebările pe care le discută de acum cu elevii în cadrul stagiilor de pregătire practică: Există valori etice universale? Ce contează cu adevărat? Şi ce ne defineşte ca fiinţe umane?

Autor: Alexandra Scherle
Redactor: Rodica Binder