1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

O neutralitate ambiguă

Moțiunea de cenzură împotriva guvernului Grindeanu a fost adoptată miercuri cu o majoritate mai mare decât se bănuia. Opoziția nu a participat la vot, dar nu a putut ascunde că și-ar fi dorit respingerea moțiunii.

În cadrul PSD argumentele fuseseră epuizate și prin urmare nu mai era nimic nou de spus. Mai interesant de aceea a fost modul cum s-au plasat partidele din opoziție. Deputații și senatorii UDMR s-au retras complet de la dezbateri, în schimb au participat toți ceilalți, PNL, USR, PMP și grupul minorităților. Nu e clar de ce au participat, mai ales că zilele trecute exponenții acestor partide dădeau de înțeles că vor lipsi tocmai pentru a sublinia că moțiunea de cenzură este o afacere internă a PSD sau, după cum spunea astăzi Raluca Turcan, ”o reglare de conturi în stil mafiot”. Absența ar fi subliniat perfect delimitarea și dezangajarea. Dacă au participat totuși, înseamnă că au avut un scop.  

Noul președinte al PNL, Ludovic Orban, anunța pe un ton categoric, într-o postare pe Facebook, că deputații și senatorii partidului nu vor participa la vot, dar că vor asista totuși la ședință cu scopul de ”a exprima poziția critică față de aceste două capete ale hidrei, Dragnea și Grindeanu.” În cele din urmă însă, Ludovic Orban a deconspirat (cu voie sau fără voie?) că a intenționat de fapt să dea o mână de ajutor lui Sorin Grindeanu, căci, după cum tot el a explicat, dacă reprezentanții PNL ar fi lipsit din sala de ședințe, ar fi existat riscul să nu se întrunească  cvorumul, ceea ce ar fi fost în interesul lui Dragnea, care ar fi ”câștigat timp pentru a mai cumpăra voturi de susținere”. Tot el precizează: ”Nerealizarea cvorumului este în interesul lui Dragnea, pentru că nu duce la căderea moțiunii”. Iată cum noul președinte PNL ne arată că grupurile liberale au urmărit astăzi ”căderea moțiunii”, în ciuda retoricii aparent neutre.

Nu este surprinzător că și PMP a adoptat o tactică similară, chiar dacă senatorul Traian Băsescu  a afișat aceeași neutralitate negativă ca și PNL, declarând concis în mai puțin de un minut că, indiferent de rezultat, PSD și ALDE ar trebui să treacă în opoziție. Cu toate acestea, deputatul Eugen Tomac a revenit mai târziu la microfon, dezvăluind indirect același partis-pris.

Pentru opozanți chestiunea neutralității a fost după toate aparențele foarte importantă, din moment ce s-au străduit să o afirme cu atâta ostentație, deși, pe de altă parte, au reușit, într-un fel sau altul, să deconspire interesul lor ca moțiunea să fie respinsă.

Culmea rafinamentului în materie de neutralitate trucată a obținut-o însă Varujan Pambuccian, liderul grupului parlamentar al minorităților naționale, altele decât cea maghiară, care a declarat ritos că deputații pe care îi reprezintă consideră că trebuie să intre în joc, deoarece ”neparticiparea înseamnă a te înscrie într-o tabără politică” ori ei doresc cu totdinadinsul să rămână perfect neutri. Sofismul a fost spectaculos, căci dacă neparticiparea putea fi indirect o formă de părtinire, participarea era în schimb o părtinire pe față, deși negată cu atât aplomb. Nu contestăm dreptul fiecăruia de a vota după cum crede de cuviință, dar ni s-a părut interesant să punem în lumină artificiile complicate care au pregătit votul asupra moțiunii. Fiecare propoziție rostită astăzi a părut să însemne exact contrariul ei și încă ceva în plus.

Paradoxal, singurii care au fost în cele din urmă neutri au fost deputații și senatorii UDMR tocmai cei care fuseseră acuzați că ar înclina balanța în mod nelegitim în favoarea PSD. Dar negocierile ratate dintre PSD și UDMR au reușit cel puțin un lucru: ele au scos la iveală pozițiile politice reale ale principalilor actori. Căci toți aceia care, pe un ton de exagerată indignare, au incriminat compromisurile pe care le-ar face PSD, au intenționat de fapt să-i intimideze nu pe militanții UDMR, ci pe deputații PSD, oferind astfel o mână de ajutor lui Sorin Grindeanu. Președintele Iohannis el însuși dacă va fi dorit inițial să-și camufleze intențiile, s-a grăbit înaintea votului să condamne și el negocierile pe teme ”nenegociabile”, deconspirându-și astfel preferința pentru Sorin Grindeanu.

Din acest moment însă jocul se reia de la zero și părtinirile acestea disimulate nu își mai au rostul. Președintele Iohannis ar putea adopta de data aceasta o poziție fățișă anti-PSD, dar numai dacă asumă riscul alegerilor anticipate. La fel, PSD ar putea respinge o propunere prezidențială numai cu riscul anticipatelor. Cel mult am depășit o zonă de penumbre și lucruri spuse pe jumătate.