1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

O mobilizare extraordinară pentru „România lucrului bine făcut”

Klaus Iohannis a reuşit să învingă nu doar un candidat, ci o întreagă maşinărie guvernamentală. Primul-ministru, care primitea solemn alegeri corecte, va trebui să demisioneze.

Era greu de crezut că vom asista la această mobilizare extraordinară, cea mai mare din ultimii 14 ani. Faţă de primul tur de scrutin au venit în plus aproximativ 1,8 milioane de alegători, fără să-i socotim pe cei din străinătate. O prezenţă la vot excelentă s-a înregistrat şi în judeţele din Transilvania, acolo unde domnea în ultimii ani un oarecare scepticism, ba, cu totul surprinzător, chiar şi în secuime, unde s-a atins o prezenţă de aproape 50%. În străinătate, cel puţin, a fost înscris un nou record de 362 992 de persoane, peste dublul alegătorilor din 2009. Şi cu siguranţă că ar fi fost mult mai mulţi, dacă ar fi fost lăsaţi să voteze. Dar faptul cel mai uluitor este că aceşti noi votanţi, care au decis victoria lui Klaus Iohannis, au venit de peste tot şi că nu există, practic, zonă geografică sau socială privilegiată. Cu excepţia sporului excepţional din străinătate, prezenţa la urne a crescut aproape uniform, ceea ce înseamnă că asistăm, cu adevărat, la un fenomen care s-a petrecut la mare adâncime în straturile societăţii româneşti şi care îşi va pune în mod decisiv amprenta asupra evoluţiilor politice viitoare.

Prezenţa la vot în mediul rural a fost de 62,88%, iar în mediul urban de 61,41%. În ordine geografică, găsim acelaşi echilibru: Transilvania+Banat, 60,6%, Oltenia+Muntenia+Dobrogea, 64,6%, Moldova, 56,5%. Numărătoarea oficială confirmă în linii mari repartizarea voturilor din primul tur de scrutin, adică majoritar Iohannis în Transilvania şi Banat şi majoritar Ponta în judeţele Vechiului Regat, dar de data aceasta Iohannis câştigă Bucureştiul şi obţine mai multe victorii decât la primul tur în Moldova şi sudul ţării. Acest lucru ne arată că votul pentru Iohannis nu este unul care separă, ci, dimpotrivă, un vot care uneşte.

Au fost din multe puncte de vedere nişte alegeri neobişnuite. Domină sentimentul puternic că România s-a schimbat, pur şi simplu, în câteva ore şi că ceva major s-a petrecut, deşi lucrurile nu pot fi încă lămurile pe de-a-ntregul. În orice caz, e cert că emoţia care a lipsit de-a lungul campaniei electorale a izbucnit dintr-o dată, exuberant, în seara de duminică, oferind românilor sentimentul că democraţia este încă posibilă şi că actul votului nu este o repetiţie lipsită de sens. Zeci de mii de oameni sau sute de mii la nivelul ţării au ieşit duminică în stradă ca să celebreze rezultatul aşa cum se celebrează venirea Anului Nou, cu sentimentul difuz al sepranţei renăscute.

Dar să nu ignorăm că, în Bucureşti cel puţin, a existat şi o notă de protest în manifestaţiile care s-au îndreptat la un moment dat împotriva sediului PSD de pe şoseaua Kiseleff şi este posibil ca primul-ministru Victor Ponta să-şi fi recunoscut înfrângerea mult înainte anunţarea rezultatelor oficiale tocmai de teamă că protestele se vor acutiza.

Nu putem anticipa cu privire la reacţia publică din orele şi zilele următoare, dar este sigur că după felul cum au decurs alegerile în străinătate, lucrurile nu pot continua ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Este trist şi ruşinos că s-a ajuns ca la Paris şi Torino să intervină jandarmii cu gaz lacrimogene. Românii au ajuns să pară pe străzile marilor oraşe occidentale o adunătură în afara legii, turbulentă şi indezirabilă, ceea ce este de neacceptat pentru o ţară care are un minim respect faţă de sine. Când proprii cetăţenii sunt bruscaţi şi împrăştiaţi cu forţa de poliţia unui stat străin pentru motivul că se îndărătnicesc să voteze, e clar că ei au fost abandonaţi într-un No man's land, asemenea unor apatrizi. Nu există decât o singură ieşire onorabilă: demisia întregului cabinet. Accidentul, să-l numim aşa, din primul tur de scrutin ar fi fost, probabil, iertat dacă în cel de-al doilea tur lucrurile ar fi decurs cât de cât acceptabil. Dar, în cele din urmă, a fost mult mai rău decât ne-am fi putut imagina şi reaua voinţă nu a mai putut fi camuflată.

După primul tur de scrutin, primul-ministru Victor Ponta organiza împreună cu ministrul de Externe Titus Corlăţean o conferinţă de presă în care au fost date cele mai ferme asigurări că în al doilea tur nu va mai rămâne niciun cetăţean român în afara secţiilor de votare. Dacă situaţia s-ar repeta, spunea ritos primul-ministru, ministrul de Externe Titus Corlăţean şi întreaga echipă de colaboratori apropiaţi vor fi, pe dată, demişi. Cu o săptămână înainte de vot, ministrul de Externe, care a refuzat cu o stranie încăpăţânare să organizeze noi secţii de votare, a demisionat, dar succesorul său a adoptat exact aceeaşi politică, fără nici cea mai mică modificare. Spuneam atunci că guvernul face un pariu riscant, pe care vedem acum că l-a pierdut.

Cu o săptămână înainte de vot, ministrul de Externe, care refuza cu o stranie încăpăţânare să organizeze noi secţii de votare, a demisionat, dar succesorul său a adoptat exact aceeaşi politică, fără nici cea mai mică modificare. Spuneam atunci că guvernul face un pariu riscant, pe care vedem acum că l-a pierdut. Prin urmare primul ministru, Victor Ponta trebuie să-şi depună demisia. Abia după aceea viaţa politică, renăscută subit, ar mai putea să-şi urmeze cursul firesc.

Horaţiu Pepine