1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

O moştenire grea şi multe „necunoscute”

Încă înainte de a-şi lua oficial în primire rolul de preşedinte al Statelor Unite, Barack Obama are parte de o atenţie lipsită de precedent, manifestată de mass media internaţională din raţiuni vădite dar şi ascunse.

default

Barack Obama

Primul preşedinte de culoare al Americii va lua în primire odată intrat la Casa Albă, o moştenire grea lăsată de administraţia Bush: criza financiară, conflictul din Afganistan, Irakul, la care se adaugă şi reaprinderea pînă la incandescenţă a conflictului din Orientul Apropiat. Cu toate acestea Barack Obama este pentru foarte mulţi simbolul cert al schimbării, purtătorul de speranţă şi dovada incontestabilă a vitalităţii democraţiei americane.

Nu-i de mirare că în aceste condiţii, încă înainte de a-şi exercita mandatul, Barack Obama a fost învestit cu un imens potenţial de încredere. Decepţiile care ar putea urma riscă să fie direct proporţionale cu entuziasmul cu care cetăţenii americani şi europeni au salutat victoria la urne a primului candidat de culoare la preşedinţia Statelor Unite.

Peste imaginea strălucitoare a noului şef democrat al Casei Albe, reflectată de mass media autohtonă şi internaţională, se aştern însă şi primele umbre, lăsate de cariera ante-prezidenţială a fostului senator de Illinois. Şi fireşte tot mass media este cea care le tematizează critic dar şi constructiv cum proceda deunăzi cotidianul

elveţian NEUE ZÜRCHER ZEITUNG.

În urma scandalului creat de coruptul guvernator al statului Illinois, Rod Blagojevich, subiect care de peste patru săptămîni rămîne în actualitate, la care se adaugă şi renunţarea lui Bill Richardson, din pricina unor încurcături judiciare, la portofoliul comerţului, pe care preferinţele lui Obama i l-ar fi rezervat în cabinetul său, ziarul citat face cîteva recomandări noului preşedinte american.

Demnă de reţinut este însă înainte de a trece în revistă sfaturile date din neutra Elveţie, celui mai puternic om de stat al lumii, precizarea că deşi cele două „afaceri” nu periclitează, cel puţin în stadiul actual al investigaţiilor, viitorul politic al lui Obama, ele generează un zgomot periferic care l-ar putea distrage pe preşedinte de la treburile deja destul de complicate, care-l aşteaptă.

Un preşedinte este adesea supus riscului de a-şi vedea acţiunile determinate de evenimente în loc ca el să determine mersul lucrurilor. Este prima învăţătură pe care Obama o poate trage de pe urma scandalului creat de Rod Blagojevici. Fiindcă indiferent de programele electorale, experienţa demonstrează că uneori imprevizibilul poate influenţa chiar praxisul cotidian al guvernării, împingînd un preşedinte neimplicat pe poziţii defensive.

O stîngăcie în guvernare poate agrava situaţiile nefavorabile şi imprevizibile. Dacă Obama ar fi încercat mai din timp să ceară demisia guvernatorului corupt, nu ar fi avut acum parte de întrebări neplăcute. Şi bine ar fi fost ca şi opinia publică să fi fost informată rapid despre contactele avute de anturajul lui Obama cu Blagojevici. Este cea de-a doua recomandare făcută preşedintelui democrat.

Apoi, nedemnul spectacol din Illinois a relevat că problemele rasiale sunt încă departe de a-şi fi pierdut stringenţa politică. Alegerea lui Obama la şefia Casei Albe rămîne un eveniment istoric dar este ea nu a inaugurat încă era unei politici în care culoarea pielii semenilor noştri să nu mai aibă nici o importanţă.

Şi în sfîrşit – al patrulea precept ar suna astfel: o politică curată nu se lasă decretată. Cine a crezut că după 5 noiembrie trecut o nouă cultură politică se va instala în Statele Unite, poate fi dezamăgit acum: politicieni de teapa lui Blagojevici nu dispar de azi pe mîine, chiar dacă pe sus numitul îl paşte închisoarea. În ceea ce-l priveşte pe Bill Richardson, acesta va şti să iasă basma curată din întreaga afacere, deşi un iz de mită tot mai planează în jurul ei: Şi de aceea Obama procedează corect, căutîndu-şi un alt candidat la portofoliul comerţului, conchide NEUE ZÜRCHER ZEITUNG.