1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

O misiune „dramatică”

Zece atentate împotriva militarilor Bundeswehrului în Afganistan în doar un an şi jumătate - o realitate şocantă, care spulberă complet iluzia că misiunea în cadrul NATO ar fi lipsită de riscuri majore.

default

O secvenţă a tradiţionalului marş al Păcii cu prilejul Sărbătorii Paştelui, la Stuttgart. Demonstranţii cer retragerea militarilor Bundeswehrului din misiunile în străinătate şi protestează împotriva reprimării de către China a manifestaţiilor din Tibet.

Ultimul dintre atentatele comise împotriva soldaţilor germani aflaţi în misiune în Afganistan, soldat cu rînirea gravă a doi militari reanimă cu atît mai intens dezbaterile generate de oportunitatea angajamentului militar în această ţară cu cît crima a fost asumată de Taliban iar situaţia a devenit, potrivit ultimelor estimări efectuate de britanici, mai critică decît cea din Irak. Faptul pare cu totul surprinzător, cel puţin pentru opinia publică din Germania, obişnuită cu argumentaţia liderilor politici potrivit căreia forţele internaţionale, inclusiv Bundeswehrul, staţionat în nordul ceva mai liniştit al ţării, participă la reconstrucţia Afganistanului, concentrîndu-se pe mai departe asupra unor proiecte concrete, fără angrenarea în luptă.

Or, cele zece atentate în ultimele 18 luni, comise împotriva militarilor germani, oricum mai protejaţi în nord decît camarazii lor NATO staţionaţi în sud, transformă în pură ficţiune ideea că misiunea Bundeswehrului ar fi una pur civilă. Tributul de sînge plătit pînă acum îi plasează pe liderii de la Berlin în dificila situaţie de a avea de ales „între ciumă şi holeră”.

Ei se pot decide fie pentru angrenarea în luptă a soldaţilor alături de restul partenerilor NATO, fie pot miza în continuare pe argumentul că militarii germani prestează o valoroasă activitate de reconstrucţie deşi în rîndul cetăţenilor republicii federale se fac tot mai auzite vocile care reclamă rechemarea soldaţilor din Afganistan. O astfel de soluţie radicală nu poate fi îmbrăţişată însă de clasa politică chiar dacă şi pe scenă şi în culise continuă dezbaterile pro şi contra.

Şi chiar dacă observaţia, nelipsită de cinism, este consternantă, ea se cuvine enunţată: prin atentatele pe care le comit, Talibanii îi obligă pe politicieni să iasă din expectativă. Nu este exclus ca această tactică să fie aplicată cu bună ştiinţă de talibani, încurajaţi de chiar şovăielile germanilor, să recucereasă regiunile pacificate ale Afganistanului.

Este de asemenea foarte posibil ca extremiştii islamici să mizeze şi pe disponibilitatea celor nehotărîţi de a arunca mai repede prosopul. Germania va fi oricum şi mai intens prinsă în soluţionarea unei dileme care nu admite calea de mijloc: continuarea şi mai susţinută a angajamentului militar în Afganistan sau renunţarea la acest angajament.