1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

O mediere imposibilă

Primul ministru a anunţat constituirea unei comisii de mediere între proiectele Miclea şi cele ale ministrului Ecaterina Andronescu privitoare la reforma Educaţiei.

default

Ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, are concurenţă la reformarea sistemului

Această comisie ar trebui să-i reunească pe principalii experţi care au participat la elaborarea celor două proiecte. Pe de o parte membrii echipei Miclea, pe de alta cei din echipa Andronescu.

Studiul comparativ pe care l-a realizat de curînd Societatea Academică din România arată că există posibilităţi de compromis şi de acomodare reciprocă. De exemplu, autonomia universitară nu poate exclude din principiu o intervenţie normativă a Ministerului Educaţiei, dar cum să se facă această intervenţie este un lucru care poate fi dezbătut.

Posibilitatea de a finanţa într-o oarecare măsură din fonduri publice şi şcolile particulare poate fi iarăşi obiectul unui compromis, există în schimb aspecte care nu pot fi conciliate întrucît ele sînt de genul sau-sau. Adică se exclud reciproc. Iar ceea ce complică situaţia acestei comisii de mediere este că majoritatea aspectelor nenegociabile sînt fundamentale şi nu se referă la chestiuni marginale.

Dezacord pe teme fundamentale

De exemplu cum vor fi finanţate universităţile? Nu există un subiect mai important al reformei. Or, în această privinţă deosebirile dintre proiectul Miclea şi proiectul Andronescu sînt de neîmpăcat.

Ministrul Educaţiei propune să se menţină sistemul actual de finanţare, adică unul corelat cu numărul de studenţi înscrişi. Toţi cei care au observat evoluţia învăţămîntului universitar din România au remarcat o continuă şi certă involuţie.

Facultăţile din sistemul public, constrînse de sistemul de finanţare, au început prin a înscrie şi studenţi cu taxă. E vorba de un număr oarecare de studenţi aflaţi sub linia de admitere. Ulterior însă au fost micşorate şi exigenţele la examenele de admitere, în aşa fel încît să fie admişi cît mai mulţi dintre candidaţii care erau tot mai slab pregătiţi.

Scăderea dramatică a nivelului educaţiei liceale şi falsificarea bacaulareatului a făcut ca pretendenţii la studii universitare să nu mai facă faţă unui examen exigent. S-a văzut aşadar că finanţarea corelată cu numărul de studenţi a determinat universităţile să admită tot mai mulţi tineri lipsiţi de pregătirea minimă necesară, care au fost însă pe mai departe promovaţi, an de an pînă la licenţă, exact din aceleaşi motive.

Codul Educaţiei propus de Ecaterina Andronescu nu intenţionează însă să schimbe nimic şi mulţi dintre liderii sindicali consultaţi au manifestat şi ei acelaşi conservatorism.

Dimpotrivă, legea elaborată de echipa Miclea propune finanţarea de bază prin granturi de studiu şi nu raportate la un singur an, ci la un întreg ciclu de studii. Între cele două proiecte, nu există aşadar cale de compromis.

În sfîrşit să observăm că o comisie de mediere nu poate da rezultate decît atunci cînd convine să ia decizii prin vot, aşa cum se întîmpla în comisiile de mediere Senat-Camera Deputaţilor, atît doar că în cazul acesta, cele două echipe au un statut egal. Se străvede de aceea eşecul, calculat probabil, al acestei iniţiative a primului ministru.

Autor : Horaţiu Pepine

Redactor: Ovidiu Suciu