O lume pe dos în România

Într-o formă "condensată" chapeau-ul reportajului frunizează cititorilor occidentali următoarea informaţie : "La apropiatele alegeri parlamentare şi prezidenţiale din România două tabere îşi stau faţă în faţă.Social - democraţii premierului Adrian Năstase, succesori ai comuniştilor se consideră drept forţa cea mai nimeirtă pentru a conduce ţara pe drumul spre Uniunea Europeană. Alianţa între democraţi şi liberali, aflată în opoziţie , doreşte să distrugă reţeaua coruptă a foştilor protejaţi ai lui Ceauşescu."

După această introducere "abstractă" - autorul reportajului , respectînd regulile genului, îşi plonjează cititorul în miezul realităţii dînd cuvîntul unuia din reprezentanţii aşa numitei Românii noi, a generaţiei care "a reuşit". "Cine vrea să muncească în România află o cale de ieşire.Dar trebuie luat taurul de coarne "- mărturiseşte tînărul manager piteştean ajuns la bunăstare. Întîlnirea ziaristului german cu Octavian Dimitrescu - cum se cheamă vajnicul întreprinzător - nu a fost întîmplătoare ci a fost bine ticluită de activista locală a partidului social - democrat, ai cărui susţinători vor vota duminica viitoare continuitatea şi pe actualul premier Adrian Năstase în funcţia de preşedinte al ţării. Căci politicii "înţelepte "a social-democraţilor le datorează Octavian Dimitrescu şi alţii ca el, bunăstarea.

Piteştiul trece drept unul din fief-urile partidului lui Adrian Năstase - notează autorul reportajului, pentru a descrie sumar performanţele transformărilor economice ale oraşului şi regiunii. Vizita la o şcoală şi întrevederea cu una din profesoarele de încredere, care îşi sfătuieşte elevii să nu plece în străinătate, viitorul fiind al României, nu îi oferă ziaristului străin răspunsul la o întrebare incomodă (cum se şi intitulează această primă parte a reportajului ) şi anume: "Nu cumva această continuitate personală este prelungirea neîntreruptă a genealogiei nomenclaturii ceauşiste? Fiindcă oricum, preşedintele Iliescu care-şi încheie mandatul, a făcut parte din ierarhia superioară a clicii lui Ceauşescu .Iar Năstase, ca şi preconizatul său succesor Geoană, sunt şi ei vlăstare ale fostei nomenclaturi comuniste.Ce foloase aduce ţării această continuitate?

La toate aceste întrebări profesoara a refuzat să răspundă.Dar ziaristul nu se dă bătut şi află un alt interlocutor, redactorul şef al ediţiei locale a ziarului Curierul Zilei. Jurnalistul român care a scos la lumină dedesubturile nepotismului economic şi-a făcut duşmani de moarte printre foştii membri ai securităţii, nu şi printre cititorii care apreciază calităţile jurnalismului de investigaţie pe care-l practică neabătut, tipograful şi proprietarul publicaţiei sus - numite.

Obiectivul liberalilor şi al democraţilor aflaţi în opoziţie este tocmai acela de a da în vileag reţelele corupţiei care în România, chiar prin comparaţie cu restul ţărilor est europene, are dimensiuni endemice. Ceea ce nu l-a împiedicat pe comisarul european Verheugen ca, după o scurtă întîlnire la Bruxelles cu Năstase, să promită încheierea capitolelor rămase deschise ale negocierilor de aderare... cu trei zile înaintea scrutinului prezidenţial şi parlamentar.

Opoziţia a criticat vehement acest ajutor neregulamentar dat de Bruxelles premierului Năstase şi - mai grav încă - eludarea indirectă a persistenţei fenomenului corupţiei , în folosul investitorilor. Unii întreprinzători germani s-au declarat mulţumiţi de situaţia dată şi fiindcă din proprie experienţă ştiau cui şi cînd să dea şpagă.

Mai puţin cunoscute pentru cititorii occidentali par a fi însă informaţiile pe care le furnizează a treia parte a reportajului sub titlul privatizarea securităţii, informaţii culese din publicaţia Capital şi din convorbirile avute cu Marius Oprea, autorul recentului volum apărut la editura Humanitas intitulat Moştenitorii securităţii.

Cum de în anii care au trecut de la aşa zisa revoluţie, 300 de români au putut cumula averi în valoare de 13 miliarde de dolari? Cifre neverosimile ştiind ce săracă era ţara în l989 şi că, lăsînd de-o parte cei cîţiva sportivi de performanţă, nimeni nu dispunea oficial de devize? Marius Oprea îl ajută pe interlocutorul său occidental să priceapă cum de în numai 14 ani o mînă de oameni a intrat in posesia unor averi fabuloase. Conturile securităţii în străinătate erau cuprinse între două şi patru miliarde de dolari, foştii ofiţeri dispuneau de relaţiile necesare în ţară şi străinătate, de controlul asupra principalelor firme de export, dar şi asupra averii cuplului Ceauşeascu.Deşi informat despre gradul de corupţie al poliţiei sale secrete, el a tolerat această situaţie din setea de putere. Cînd după prăbuşirea dictaturii foştii acoliţi ai regimului s-au prefăcut peste noapte în întreprinzători, ei au putut profita şi de privatizarea a numeroase firme de export. Una din sursele de venituri ale fostei securităţi a reprezentat-o şi exportul - contra cost - al etnicilor germani , circa zece mii din 1976 de cînd, pe cap de strămutat, se încasau circa 5000 de mărci.

Ultimul capitol al reportajului se intitulează insule de fericire şi descrie, în contrast cu modestia unor întreprinzători care au pornit de la zero, gradul sfruntat de bunăstare al celor care au dispus de "know-how"-ul ce le-a permis să-şi bage în buzunarul propriu banii altora. Una din reprezentantele opoziţiei , o editoare cu care ziaristul a stat de vorbă - revendică schimbarea. Opoziţia a învăţat din erorile comise între 1996 şi 2000 cînd s-a aflat la guvernare şi chiar dacă liderii ei actuali nu sunt cu toţii nepătaţi, ei au bunăvoinţă.Şi poate au şi competenţa să dreagă ce trebuie dres se poate deduce din discuţia cu editoarea care-i demonstrează oaspetelui - starea drumurilor . Iar la periferia Bucureştilor creşte cartierul de vile ale celor privilegiaţi, nu doar construcţii pompoase şi lipsite de gust "cum se cam văd ele prin Balcani" scrie ziaristul ci adevărate colonii de case straşnic împrejmuite şi păzite după modelul american al aşa numitelor "gated communities". Este de presupus că locatarii acestor insule de fericire de la marginea marilor oraşe vor sprijini partidul lui Năstase. Ironic, ziaristul ce-şi publică reportajul în ziarul elveţian Neue Zürcher Zeitung conchide: "Buna şi bătrîna noastră social - democraţie a străbătut , pe bune, o cale lungă din vechea , în noua Europă ! "