1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

O frustrare a feţelor bisericeşti

La fiecare patru ani, înainte de alegeri, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române rediscută implicarea preoţilor în politică.

default

Este o problemă extrem de serioasă, întrucît preoţii sînt lideri de opinie, mai ales în mediul rural, iar Biserica are cea mai mare cotă de încredere în rîndul populaţiei. La rîndul lor, partidele politice au aplicat şi aplică diverse strategii pentru a-şi atrage, fiecare, cît mai mulţi susţinători din rîndul preoţilor.

Ultima decizie a Sinodului Bisericii Ortodoxe, din primăvara acestui an, permite preoţilor să candideze la funcţiile de consilier local şi consilier judeţean. Aceeaşi decizie păstrează însă interdicţia, impusă în 2004 tot de către Sinod, ca preoţii să se înscrie în partide politice şi să candideze pentru un post de primar sau de parlamentar.

Patriarhia declara înaintea alegerilor locale din 2004 că Biserica este neutră politic, dar nu este indiferentă la viaţa cetăţii. „Singura politică a preoţilor este Biblia”, declara purtătorul de cuvînt al Patriarhiei.

Însă lucrurile nu stăteau deloc aşa. La vremea respectivă, din cei aprox. 15.000 de preoţi, cîteva sute ocupau funcţii publice. Prin decizia Sinodului, ei trebuia să aleagă, pînă la alegerile locale, între politică şi Biserică. Cei mai mulţi au ales să se reîntoarcă la altar, însă au fost şi cazuri de „neascultare”.

Astfel, un preot social-democrat din Argeş făcea următoarea declaraţie: „Am servit Biserica 35 de ani, acum e timpul să servesc oamenii”.

În urma acelei hotărîri din 2004 a Sinodului, partidele, în special PSD, au fost bulversate. Au fost obligate să-şi refacă listele electorale, dar şi să-şi modifice anumite strategii de campanie, concepute iniţial pentru politicienii în sutană.

Revenind la alegerile locale de la 1 iunie, se pare că numărul preoţilor înscrişi în campania electorală ca independenţi pentru consiliile locale sau judeţene este modest. Presa semnalează şi cîteva cazuri în care preoţii încalcă hotărîrea Sinodului şi candidează pentru funcţia de primar. Şi nu ca independenţi, ci susţinuţi de partide politice. „Dacă vrei să faci ceva, declară un preot, trebuie să ai un partid în spate. Altfel, candidezi numai ca să te afli pe o hîrtie şi să ai nişte bani pe mînă”.

Din exemplele de pînă acum cred că se poate constata că preoţii nu sînt de fapt interesaţi de a contribui la mai binele oamenilor, de pe o poziţie independentă politic. Fără a fi susţinuţi politic, pentru ca la rîndul lor să se achite de această susţinere, nu îi mai interesează să părăsească altarul pentru o funcţie publică. De unde şi concluzia că o funcţie publică prezintă interes doar atunci cînd ea este puternic politizată. Altfel spus, producătoare de multiple beneficii personale pentru cel care o exercită, fie el civil, fie faţă bisericească.