O formulă desuetă

În urmă cu 25 de ani - pe 28 şi 29 august 1991 - se întâlneau miniştrii de externe din Germania, Franţa şi Polonia, Hans-Dietrich Genscher, Roland Dumas şi Krzysztof Skubiszewski la Weimar, în Turingia. Se năştea atunci "Triunghiul de la Weimar". Viziunea celor trei miniştrii era sintetizată într-o declaraţie în 10 puncte referitoare la "Viitorul Europei". Era vorba despre o responsabilitate comună pentru un viitor european comun. "Formatul de la Weimar" urma să aducă Uniunea Europeană mai aproape nu doar de Polonia ci şi de de noile democraţii din centrul şi estul continentului.

Formatul a avut o contribuţie incontestabilă şi la procesul de extindere a Uniunii Europene, ca şi la integrarea Poloniei şi a vecinilor ei în NATO. Dar după 2004, acest forum de dialog şi-a pierdut din strălucire. Din punct de vedere politic, triunghiul era îngheţat. Toate încercările de a apela la acest format ca bază pentru marile provocări politice au eşuat grandios. În plină criză în Ucraina, în 2014, "Triunghiul de la Weimar" a mai lansat un puternic semnal, atunci când miniştrii de externe din cele trei state se întâlneau la Kiev cu preşedintele şi liderii opoziţiei din Ucraina.

Misiune îndeplinită?

La 25 de ani de la înfiinţare, formatul s-a transformat mai degrabă într-unul din multele forumuri de dialog. Ceea ce nu este rău - misiune îndeplinită. Atât timp cât el rămâne o formă de normalitate într-o Europă unită şi funcţională. Dar vremurile s-au schimbat dramatic: criza refugiaţilor, acţiunile imprevizibile ale Rusiei, terorismul şi, nu în ultimul rând, Brexit. Tectonica europeană se zguduie tot mai periculos. Nu ar fi reapropierea celor trei mari state europene un semnal important? Unul de stabilitate şi continuitate? Nu ar putea colaborarea celor trei state atât de expuse, precum Franţa, Germania şi Polonia să însemne un nou început pentru Europa?

Semnele sunt aproape imperceptibile: ministrul polonez de externe, Witold Waszczykowski, declara formatul ca fiind epuizat deja în luna aprilie. În schimb, Polonia, cel mai important stat est-european, caută acum să preia conducerea într-un format precum cel al Grupului de la Vişegrad ca şi în discuţii bilaterale, să formeze o rezistenţă mai ales faţă de Germania şi polotica de azil a cancelarei Merkel. Pe fundalul pericolului terorist, a problemelor economice şi a unui preşedinte tot mai slab cotat, Franţa este intens procupată de propria soartă. Cine să se mai gândească la "Triunghiul de la Weimar"?

Semne firave pentru o nouă dinamică politică

Întâlnirea aniversară de la Weimar are loc la finele unei săptămâni de intense întruniri bilaterale. Cancelara Merkel a început săptămâna în Italia, cu un nou triunghi european, Italia-Franţa-Germania. Germania are un interes vital să colaboreze cu vecinii ei. Polonia şi Franţa sunt cei mai importanţi vecini. Ţările din "Triunghiul de la Weimar" sunt astăzi cei mai puternici exponenţi a trei zone de interes european. Funcţionarea acestei axe europene este de interes central pentru colaborarea economică, politică şi de siguranţa. Prin urmare, este încurajatoare iniţiativa ministrul de externe polonez de a revigora "Triunghiul de la Weimar" şi de a numi reprezentanţi înalţi pentru a participa la întruniri.

La 25 de ani de la înfiinţarea lui, Triunghiul nu mai reprezintă de mult un ajutor de integrare pentru Europa de Est. El rămâne însă o platformă de comunicare pentru o axă geo-politică, care reuneşte circa 180 de milioane de oameni, din cele mai importante naţiuni. Acest potenţial ar trebui folosit pentru a deveni, de ce nu, motorul necesar soluţionării marilor probleme europene, indiferent de tensiunile politice interne şi bilaterale, dar mai ales independent de alunecarea spre dreapta a Poloniei.

Polonia, Germania şi Franţa au, în ciuda tuturor divergenţelor interese comune, precum continuarea integrării şi a politicii de siguranţă şi apărare europene, pe fundalul crizei comunitare. Dar, dincolo de toate şansele obiective ale formatului, se simte şi lipsa spiritului necesar revigorării. Predomină egoismele naţionale şi învinuirea reciprocă. Cu toate acestea, "Triunghiul de la Weimar" este simbolul unei poveşti de integrare de succes. Depinde de membrii lui să transforme simbolul în izvor de integrare europeană.