1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

O fantomă bîntuie Europa: populismul de dreapta

Aidoma unei hîrtii de turnesol, controversata carte a lui Thilo Sarrazin despre o Germanie care se autodesfiinţează, fără a fi singurul indiciu, relevă pregnant riscul unui derapaj politic spre populismul de dreapta.

default

Thilo Sarrazin, la prezentarea cărţii sale, "Germania se autodesfiinţează"

Apuse par vremurile, altminteri nu prea îndepărtate cînd, după aşa zisa sucombare a ideologiilor şi triumful global al capitalismului, analiştii se întrebau ce mai poate însemna dreapta sau stînga în spectrul democraţiilor occidentale.

Peste noapte, neoliberalismul şi-a croit albie pînă şi pe terenul pietros al capitalismului renan, onest,egalitarist, prudent şi discret, atît de prizat şi de Michel Albert în paginile cărţii sale „Capitalism contra capitalism”.

Reacţiile unei stîngi fragilizate de prăbuşirea socialismului real existent din estul Europei nu au întîrziat. Idealul înfrăţirii între popoare, inclusiv în varianta sa „emancipată” - tiermondistă - a fost înlocuit cu cel al multiculturalismului iar discursul propagandistic a renunţat la tonurile belicoase, aderînd subit la gramatica hipercorectitudinii politice, aptă să camufleze mai degrabă adevăruri neplăcute decît să cruţe spiritele hipersensibile şi idiosincratice.

Atentatele teroriste de la 11 septembrie, războiul declanşat de administraţia Bush împotriva terorismului, resurecţia fanatismului islamic, în forme violente şi în Europa, au dezvăluit latura utopică a unui multiculturalism prost înţeles, carenţele serioase ale procesului de integrare a străinilor, existenţa ameninţătoare a unor societăţi paralele, mai ales la periferiile marilor oraşe occidentale, alarmanta creştere a criminalităţii, mai cu seamă în rîndul tinerilor proveniţi din familii de imigranţi. Criza financiară a agravat, cum era de aşteptat, tensiunile sociale, diminuînd potenţialul de toleranţă.

Eludarea pe o durată relativ îndelungată a dezbaterii unor chestiuni delicate şi spinoase, opţiunea clasei politice în favoarea unor discursuri deliberat neutre, presărate cu eufemisme, ocolind cu grijă abordarea cauzelor reale ale dezintegrării sociale, sunt laolaltă doar cîteva din motivele pentru care o bună parte a alegătorilor nu s-a mai simţit reprezentată de cei pentru care a votat.

Vidul astfel creat se transformă, cum istoria democraţiilor a dovedit-o din nefericire adesea, în humusul pe care creşte populismul, pe care răsar falşi tribuni şi aşa numitele partide ale protestatarilor, care în Germania ultimilor ani cel puţin, au avut, din fericire, un destin politic efemer.

Spre deosebire de restul statelor occidentale, unde în ultima vreme în spectrul politic s-au acreditat partide populiste de dreapta, datorită trecutului ei nazist Germania dispune de o imunitate sporită faţă de morbul extremismului brun şi de o relativă rezistenţă faţă de maladiile ceva mai puţin nocive ale populismului.

Dar, după dezertarea unor lideri creştin democraţi din funcţii de conducere, după apariţia cărţii lui Thilo Sarrazin, după falia creată între opiniile oficiale, publicate în mass media şi între opiniile cetăţenilor de rînd (copios exprimate şi în mediul digital) faţă de unele din tezele şi teoriile autorului controversatei cărţi, se fac auzite temerile generate de eventualitatea ca şi în Germania, la fel cum dincolo de social democraţi, în spaţiul extrem al stîngii s-a instalat un nou partid, şi la dreapta conservatorilor, să răsară, o nouă formaţiune politică.

Temeri intensificate şi de proaspăt anunţata intenţie a celor două partide extremiste de dreapta DVU şi NPD de a fuziona, temeri care deocamdată sunt combătute prin reacţii de vehementă consternare şi avertismente raţionale.

Autor: Rodica Binder
Redactor: Robert Schwartz