1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

O disproporţie riscantă

În ultimii 5 ani de zile toate marile decizii politice din România au fost legate de problematica pensiilor în detrimentul forţelor productive ale societăţii.

default

Nu există nici o îndoială că decizia Curţii Constituţionale cu privire la pensii excede textul Legii fundamentale. Decizia în sine consolidează obligaţiile sociale ale statului, întărind o componentă care în Constituţie este enunţată sumar. Potrivit Articolului 3 „România este stat de drept, democratic şi social....“, dar acest fapt poate primi în practica politică definiţii dintre cele mai diverse. De exemplu „statul democratic“ îngăduie un regim prezidenţial pur ca cel din SUA sau unul parlamentar ca în majoritatea statelor europene, după cum cunoaşte nenumărate sisteme electorale. La fel „statul social“ permite o gamă largă de soluţii practice care, realist vorbind, nu pot fi niciodată prescrise. Ţările scandinave au reuşit să pună în aplicare un model social foarte avansat graţie dezvoltării economice de execepţie, a gradului ridicat de educaţie şi a unei corupţii reduse. Constituţia enunţă aşadar un principiu general, care nu poate fi decît un orizont, o ţintă către care să tindă toate demersurile politice, limitate însă de posibilităţile practice de realizare.

Curtea Constituţională din România a mers însă mai departe. Ea are acest drept, deoarece constituţionalitatea unor acte politice se măsoară nu doar prin comparaţia strictă cu enunţurile Constituţiei, ci cu toate interpretările anterioare (jurisprudenţa) şi cu cele posibile. Altfel spus, constituţionalitatea se defineşte deopotrivă în practica politică şi în actul interpretării sale. De exemplu, preşedintele Traian Băsescu, respingînd pentru prima dată o propunere venită de la primul ministru, a contribuit la redefinirea constituţionalităţii. Ce părea neconstituţional în ochii unora a devenit de aici înainte constituţional. În aceeaşi logică statul social poate primi şi el noi definiţii.

Profitînd de dreptul său de interpretare, Curtea Constituţională a trasat nişte limite privind redistribuirea veniturilor. În linii mari, decizia Curţii înseamnă că redistribuirea va începe de aici înainte cu pensiile şi abia apoi va continua cu restul nevoilor. Pe scurt decizia Curţii statorniceşte o prioritate absolută a seniorilor. Este o decizie a cărei semnificaţie nu a fost suficient de bine înţeleasă.

Partizanii guvernului au susţinut că avem de a face cu o gîndire de tip socialist, dar în realitate socialismul are alte preocupări. Stînga politică, pe de-o parte, caută să întărească poziţia salariaţilor în detrimentul capitalului, dar evită să diminueze forţele productive, fiind, dimpotrivă, preocupată să le protejeze. Stînga se ocupă de subiectul pensiilor ca o prelungire a contractelor de muncă şi nu are nici un interes să-i dezavantajeze pe lucrătorii activi în beneficiul celor retraşi din activitate.

Curtea Constituţională din România a statornicit în schimb dreptul prioritar al unei categorii electorale majoritare: pensionarii.

Este grăitor că UDMR a avut faţă de subiectul pensiilor o poziţie ambiguă. Oficial, UDMR a susţinut programul guvernului, dar neoficial l-a combătut, iar senatorul Frunda György a anticipat perfect verdictul judecătorului Valentin Zoltan Puskas, propunînd un amendament menit să păstreze pensiile neatinse. Dar senatorul Frunda György a mai arătat că 70% din electoratul maghiar este constituit din pensionari. Proporţia nu este aceeaşi în cadrul electoratului celorlalte partide, dar ţinînd seama de absenteismul masiv al tinerilor, proporţia la urne a seniorilor este şi de data aceasta însemnată.

România a alunecat dintr-o extremă într-alta. Dacă pînă nu demult pensionarii erau o categorie neglijată, de peste 5 ani de zile, aceştia au reuşit să inspire toate marile decizii politice. Alianţa DA a cîştigat alegerile din 2004 cu un program de recalculare a pensiilor. După referendumul privitor la demiterea Preşedintelui din 2007, majoritatea antiprezidenţială s-a relegitimat mărind pensiile. În replică preşedintele a aprobat o nouă mărire a pensiilor iniţiată de astă dată de partidul său în 2008 şi pusă în aplicare în cursul anului 2009, iar anul acesta o nouă majoritate, disimulată la nivelul Curţii Constituţionale, a stabilit o regulă de distribuţie bugetară în favoarea pensionarilor. Faptul că în România sînt aproape 6 milioane de pensionari şi nici măcar 5 milioane de salariaţi se dovedeşte a fi o disproporţie cu efecte politice covîrşitoare.

Autor: Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti

Redactor: Robert Schwartz