Demnitara prudentă

Două scene scurte de la conferinţa pe tema climei de la Paris.

Prima: la mijlocul primei săptămâni soseşte Ségolène Royal, ministrul francez al mediului, în centrul de presă. Mai bine spus: pluteşte. Înconjurată de un stol de camere şi fotografi, ea acordă interviuri într-un stil aproape prezidenţial. Fosta soţie a preşedintelui François Hollande se simte perfect în lumina reflectoarelor.

Scena doi: la începutul celei de-a doua săptămâni, ministrul german al mediului, Barbara Hendricks, stă cuminte la coadă, alături de activişti de mediu şi delegaţi, pentru a-şi cumpăra un sandwich. Nimeni nu o recunoaşte şi este evident că anonimitatea nu o deranjează pe politiciană social-democrată, în vârstă de 63 de ani.

Barbara Hendricks nu este pretenţioasă. Şi nici vanitoasă. Nu s-a sfiit să declare că suprinzătoarea ei numire în fruntea Ministerului Federal al Mediului, în 2013, este punctul culminant, dar şi final al carierei sale. Colaboratorii ei se înţeleg de minune cu şefa, pentru că ea preferă să nu fie în centrul atenţiei.

La Paris, am avut parte chiar de o decizie surpinzătoare: în mod tradiţional, a doua săptămână a negocierilor este destinată miniştrilor. Este cazul şi în acest an. Există un proiect pentru un nou acord pe tema climei. El cuprinde însă multe texte controversate. 14 miniştri sunt chemaţi să modifice textele. Ei se auto-denumesc "Facilitators". Mai exact: anul acesta sunt 13 miniştri şi un secretar de stat. Hendricks l-a însărcinat pe colaboratorul ei Jochen Flasbarth cu această misiune. Expertul pe probleme de mediu participă de ani buni la conferinţe de profil. O soluţie fantastică din punct de vedere al competenţei. "Prefer să mă refer la consilier sau moderator, nu pronunţ acest cuvânt lung care începe cu F şi care nu sună bine în germană", spune Hendricks şi îl lasă pe secretarul de stat să se ocupe de detalii.

Conflict cu prietena de partid

"Un gest de suveranitate din partea lui Hendricks, care poate delega şi face un pas un spate", spune Christoph Bals de la gruparea ecologistă Germanwatch. Dar poate exista şi un revers al medaliei: se creează impresia că Germania este reprezentată de un ministru slab, care preferă să rămână în umbra secretarului de stat. Posibil. Pericolul nu este însă sesizat nici de Hendricks şi nici de colaboratorii ei. La sesiunea de întrebări din partea jurnaliştilor germani, Hendricks paseză întrebările de specialitate celor mai în temă, precum Karsten Sach, expert în minister, care - precum Flasbarth - cunoaşte de ani buni capcanele unei conferinţe de asemenea anvergură.

Ea nu se teme însă de conflicte. Înainte de conferinţă s-a contrat în public cu colega ei de partid, puternica Hannelore Kraft, care conduce landul Renania de Nord-Vestfalia. Hendricks a solicitat renunţarea rapidă la extracţiile miniere, pentru a atinge valorile climatice stabilite pentru Germania. Kraft, şefă în landul cu cele mai multe mine, în zona Rhein-Ruhr, nu s-a declarat convinsă. Se pare că au urmat discuţii aprinse via telefon, după care Hendricks şi-a moderat declaraţiile. Dar rămâne critică în privinţa extracţiilor miniere. Poate fi dură.

Prin activaea lui Flasbarth în rolul de "Facilitator", Germania se prezintă bine la Paris. Iar Hendricks nu este tocmai inactivă. Alături de Finlanda, Germania coordonează sondajul realizat în cadrul UE pe tema obligaţiilor în privinţa mediului pentru statele sărace şi cele bogate. Hendricks se implică personal. Şi nu este tocmai uşor. Dar nu se plânge.