1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

O decizie surprinzătoare și totuși anticipată

Curtea Constituțională a explicat în motivarea deciziei sale privind codul de procedură penală că SRI nu poate în niciun fel să mai ia parte la realizarea interceptărilor implicate de o anchetă penală.

Am fost luați prin surprindere de recenta decizie a Curții. Începusem să credem că instituțiile românești au dobândit o oarecare stabilitate, că, în ciuda atâtor frământări politice și contestații îndreptățite, un mecanism care a început să funcționeze va fi cruțat de noi reforme, cel puțin în numele eficacității sale. Dar decizia ne-a luat pe neașteptate și din cauză că n-am acordat suficientă atenție unor declarații venite de peste ocean, care prefațau și justificau cu anticipare scoaterea SRI din schema interceptărilor. Iată succesiunea evenimentelor: Curtea Constituțională a luat această decizie în 16 februarie, dar cu exact o lună mai înainte, emisarul american Victoria Nuland sosea la București unde avea mai multe întâlniri la nivel înalt. La finalul vizitei, în cuprinsul unui interviu acordat agenției Hotnews, Victoria Nuland avea să ne ofere suficiente elemente ca să înțelegem mai bine situația:

”Evident, în societățile democratice este cu adevărat importantă menținerea unui echilibru între siguranța cetățenilor și dreptul la viață privată. Toți ne luptăm cu asta. Ceea ce este interesant este faptul că instrumentarea cazurilor a avansat la un asemenea nivel aici – îmi amintesc când veneam în urmă cu câțiva ani și lumea era nemulțumită că nu fusese rezolvat niciun caz – că societatea civilă vorbește acum despre nevoia de echilibru, ceea ce este foarte sănătos.”

Am minimalizat de asemenea toate faptele care precedaseră această declarație și care au pregătit terenul sau poate chiar au stimulat o schimbare de orientare. Imediat după alegerile din 2014, dar chiar începând cu campania electorală, fostul președinte Traian Băsescu declanșase o virulentă și surprinzătoare campanie împotriva serviciilor de informații. Tot el avea să critice cu asprime implicarea SRI în realizarea probatoriilor judiciare, aruncându-și simpatizanții în cea mai mare decepție și uluire. Multora nu le venea să creadă: cum, tocmai cel care patronase crearea acestui dispozitiv anticorupție lucrează acum la demontarea lui?

În sfârșit, opinia publică a fost surprinsă de apariția în presa de peste ocean a mai multor articole care sugerau sau spuneau de-a dreptul că lupta anticorupție din România, atât de elogiată, nu era chiar atât de imparțială pe cât se spune și că lucrează selectiv cu ajutorul unor interceptări ilegale. Niște articole nu însemnau mare lucru, dar faptul că cineva făcuse eforturi să le plaseze în presa de mare vizibilitate spune ceva.

Desigur că în toți anii din urmă implicarea SRI în anchete a fost criticată cu mare energie de magistrații care s-au constituit într-un soi de opoziție la mecanismul anticorupție construit cu sprijin american și patronat de președintele Băsescu. Dar ni se părea greu de crezut că protestele acestor magistrați, deși erau în afară de orice suspiciune, ar avea puterea de a provoca o schimbare atât de importantă, cu atât mai mult cu cât vocea lor fusese ignorată suveran foarte mulți ani de zile. Iar până în 2012, PSD și PNL, ca partide de opoziție, denunțaseră la rândul lor implicarea SRI în anchete fără să clintească ceva. În sfârșit după alegerile 2012 și după cele din 2014, așa numitul binom DNA-SRI i-a prins în năvoadele sale și pe unii dintre politicienii cei mai bine protejați de regimul politic anterior, câștigându-și o mai mare credibilitate în fața opiniei publice mai puțin sensibile la proceduri și rigoare juridică.

Nu putem discuta acum calitatea și natura argumentației Curții Constituționale. Putem spune doar că oricând se putea imagina și o argumentație contrară, deși, spre deosebire de alte dăți, opinia care a avut câștig de cauză a avut parte de o susținere credibilă și robustă.

Dar tocmai pentru că suntem preveniți cu privire la fluiditatea argumentației juridice, ne întrebăm din nou ce anume a provocat această decizie. Cert este că ea a produs un șoc la nivelul DNA și al SRI, pentru că nici ei nu se așteptau la așa ceva. Eduard Hellvig, directorul SRI a caracterizat decizia Curții ca pe ”un recul” care ar trebui, într-un fel sau altul, compensat, explicând că activitatea serviciului va avea mult de suferit: ”Astfel, în procesul penal, nu vor mai putea face obiectul instrumentării cu mijloacele tehnice complexe dezvoltate de SRI infracțiuni precum cele de spionaj-trădare, terorism, criminalitate organizată transfrontalieră, contraproliferare, criminalitate informatică și, nu în ultimul rând, fapte de mare corupție, ce reprezintă amenințări grave la adresa securității naționale.” Prin urmare SRI s-a atașat de această misiune anticorupție, care îl aseamănă FBI.

E o perspectivă surprinzătoare, căci nu DNA se plânge cel mai mult, ci SRI, care aparent nu ar fi avut nimic de pierdut. Parchetele au cerut bani pentru echipamentele de supraveghere, își fac planuri de extindere și reorganizare, dar SRI declară că însăși funcțiunea sa este amputată. CSAȚ urmează de asemenea să se întrunească de urgență, ceea ce pune lucrurile într-o nouă lumină.