1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

O constituţie pentru USL

Constituţia din 1991 a fost elaborată în aşa fel încît aceasta să dea puteri depline partidului-stat, FSN, condus de la Cotroceni de Ion Iliescu.

Asta înseamnă că deşi separarea puterilor era prevăzută în Constituţie, în realitate preşedintele de atunci Ion Iliescu a avut la îndemînă, timp de trei mandate, pîrghiile "constituţionale" de a controla atît Parlamentul şi Guvernul, cît şi Justiţia.

Cum a fost posibil acest lucru? Prin incoerenţa articolelor din Legea Fundamentală, care oferea portiţe şi interpretări dintre cele mai nedemocratice.

În lucrarea Istoria constituţională a României. 1859-1991, publicată la Humanitas în 1998, Eleodor Focşeneanu scrie despre Constituţia din 1991: "În general, Constituţia, încă de la prima vedere, se observă că are un aer eclectic şi abstract, iar textele împrumutate nu sînt aprofundate; din această cauză se trimite frecvent la legi organice, care urmează să completeze textul constituţional."

Nici revizuirea din 2003 nu a adus clarificări de substanţă textului constituţional, regimul semiprezidenţial rămînînd în continuare confuz la nivelul coabitării executive între preşedinte şi primul ministru. Asta nu înseamnă că preşedintele Iliescu şi primul ministru Năstase nu s-au înţeles pînă în cele mai mici amănunte în împărţirea pîrghiilor de comandă ale puterii politice.

Crizele politice generate de exercitarea puterii executive au apărut odată cu ruperea Alianţei D.A. şi guvernarea Tăriceanu II. Conflictele dintre preşedintele Băsescu şi premierul Tăriceanu au venit să confirme lipsa de coerenţă a Constituţiei în atribuirea rolurilor executive. Prima suspendare a preşedintelui, din mai 2007, şi revenirea sa la Cotroceni în urma referendumului i-a sporit popularitatea.

Şeful statului nu numai că nu a renunţat la rolul de "preşedinte jucător", ci l-a asumat cu şi mai mare convingere, în virtutea prerogativelor constituţionale, pe care nu el le-a inventat.

Criza politică din această vară, din momentul în care USL a preluat puterea, ne-a arătat, pe lîngă toate abuzurile Guvernului Ponta şi ale Parlamentului, că avem nevoie de o nouă Constituţie. Consensul politic este imposibil de realizat, şi asta pare să fie o neputinţă a politicienilor noştri pe termen lung.

Atît USL cît şi alianţa politică de centru dreapta ARD au declarat că modificarea Constituţiei este o prioritate după alegerile parlamentare din 9 decembrie. Trecerea la parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari la 300 (aşa cum s-a exprimat electoratul la referendumul din 2009) pare să fie una din puţinele modificări pe care o agreează şi puterea şi opoziţia.

Problema de fond în ceea ce priveşte modificarea Constituţiei rămîne clarificarea prerogativelor preşedintelui şi ale primului ministru în exercitarea puterii executive. Se pare că, siguri de victoria în alegerile parlamentare din 9 decembrie, liderii USL îşi doresc un regim politic parlamentar.

Dacă textul constituţional va fi modificat în acest sens, dreptul de dizolvare a Parlamentului va aparţine premierului. Ce îşi poate dori mai mult Victor Ponta cel de acum, pentru Victor Ponta care se vede deja desemnat prim ministru după alegerile parlamentare?