O coaliţie fadă, cu ochii pe buzunarele populaţiei

S-a râs mult la conferinţa de presă a liderilor conservatori şi social-democraţi: viitorul cancelar, Angela Merkel, a fost extrem de bine dispusă, chiar dacă ambele părţi au accentuat faptul că această nouă, mare coaliţie este mai puţin o “căsătorie” din dragoste. Ea ar putea fi caracterizată, dacă citim contractul de guvernare, prin relaţii de colaborare serioase. Cele 100 de pagini ale programului de Guvernare nu prefigurează performanţe spectaculoase în nici o direcţie. Visul Uniunii Creştin Democrate şi a Uniunii Creştin Sociale din campania electorală cu privire la o coaliţie guvernamentală în parteneriat cu neoliberalii s-a materializat, din păcate pentru cetăţenii de rând, tot atât cât promisiunile social-democraţilor.

Cabinetul Merkel va pregăti în anul următor măsuri sociale mai puţin plăcute, prin care partenerii de guvernare doresc relansarea economiei germane. Greul începe abia din 2007. Taxa pe Valoarea Adăugată va creşte de la 16 la 19%, în paralel cu majorarea contribuţiilor la fondul de pensii şi cu reduceri masive a bugetului public. Pe lângă aceste măsuri, drepturile câştigate de angajaţi vor fi şi ele diminuate, cum ar fi de exemplu protecţia împotriva concedierii. O mare realizare a lungilor runde de negocieri ale creştin-democraţilor cu social-democraţii este că ambele părţi au fost sincere şi au privit cu realism situaţia actuală a Republicii Federale. În sfârşit, nu s-a mai vorbit laudativ la adresa situaţiei bugetare, existând acum speranţa că, în sfârşit Guvernul va lua măsurile care se impun pentru reechilibrarea bugetelor.

Ca şi antrenament pentru 2007, Marea Coaliţie va strânge cureaua încă de la începutul viitor. Statul nu va mai plăti subvenţii pentru achiziţionarea unei locunţe, măsură anunţată de mai mulţi ani şi de fostul Guvern, iar cei care până acum beneficiau de reduceri de impozite din cauza distanţei mari faţă de locul de muncă vor plăti şi ei mai mult pentru transport. La toate acestea se adaugă şi reforma federalismului, ce prevede o regândire a bugetelor landurilor germane.

Cei doi mari aliaţi vor să pornească împreună la drum cu sobrietate, încercând să nu repete greşelile făcute de fosta guvernare. Punctele conflictuale dintre cele două forţe politice au fost pur şi simplu ocolite, de dragul Marii Coaliţii, cum ar fi de exemplu reforma în sistemul sanitar sau domeniul energiei atomice. Iar armonia pe care o afişează ambele tabere se prefigurează un profil de învins, care vine în avantajul micilor partide din opoziţie. Aşadar nu este vorba despre o căsătorie din dragoste, de un proiect de refomare social-democrat-ecologist, sau de o schimbare morală şi de mentalitate ca în 1982. Pentru început, pare a fi suficient că noii guvernanţi privesc spre politica bugetară cu sinceritate şi realism, iar ritualurile politice tradiţionale revin la modă. De exemplu, blocarea unor legi utile în Bundesrat, camera superioară a parlamentului, din motive de strategie politică. Sau dependenţa de marile partide, care se află la putere, de a vorbi frumos sau de a dramatiza situaţia ţării. Nu trebuie uitat faptul că Partidul Social Democrat a afirmat în campania electorală că Angela Merkel este plictisitoare, rece şi fără sentimente, trimiţându-l împotriva acesteia pe exuberantul Gerhard Schröder. Cu mare dificultate, Angela Merkel a câştigat în cele din urmă, iar coaliţia pe care o conduce seamănă cu modul chinuit în care s-a realizat această “nuntă a elefanţilor”, cum a numit presa germană Marea Coaliţie: fără strălucire, sobră şi lipsită de viziune, ceea ce nu înseamnă neapărat că şi ţara va avea de suferit.