O cale de reducere a gazelor cu efect de seră

Pe vasul german de cercetări “Polarstern” (Steaua Polară) al Institutului Alfred Wegener din Bremerhaven se amuză toată lumea de activitatea lui Victor Smetacek: specialistul în biologie oceanografică împrăştie îngrăşăminte. “Ogorul” lui este o suprafaţă de aprox. 150 km² în curentul circumpolar antarctic, iar ceea ce cultivă el este plancton. Acesta se înmulţeşte, preluînd bioxid de carbon din atmosferă, pentru ca apoi să moară, antrenînd în adîncuri gazele cu efect de seră.

Smetacek a încercat să-şi verifice metoda în urmă cu 4 ani. Atunci, însă, expediţia specialiştilor din Bremerhaven a fost întreruptă, înainte ca experimentul să se poată desfăşura în întregime. În primăvara aceasta s-a ivit din nou prilejul, vasul “Polarstern” efectuînd cercetări în regiunea dintre Africa de Sud şi continentul antarctic. Acum biologul german şi-a putut duce la bun sfîrşit lucrarea.

Pentru a creşte, organismele au nevoie de fier ca element trasor. În multe zone oceanice existînd un deficit de fier, chiar şi cantităţi infime în raport cu masa uriaşă de apă influenţează puternic micile vieţuitoare. Smetacek a aruncat în apa mării 7 tone de sulfat de fier, pentru a provoca artificial o creştere a planctonului. Şi într-adevăr, efectul îngrăşămîntului a fost spectaculos. În răstimp de cîteva ore, natura a reacţionat, mici crustacee şi alte vietăţi marine au apărut în masă la suprafaţa apei. Apoi, biologul german a aşteptat cu răbdare. După 4 săptămîni, bogatul plancton a murit brusc şi s-a scufundat în adîncuri. Nu se ştie de ce. Cercetătorii au măsurat o distanţă de 3800 m pînă la materialul mort; compoziţia lui a fost cea care există şi în mod natural după o fază de înflorire a planctonului.

Smetacek a demonstrat un lucru pus la îndoială de alţi specialişti; şi anume, că, datorită îngrăşămîntului cu conţinut de fier, bioxidul de carbon din atmosferă a fost fixat şi apoi antrenat odată cu planctonul mort în adîncul oceanului. După această demonstraţie, numeroase firme şi-au arătat interesul pentru noua cale de a reduce gazele cu efect de seră. Specialistul german în biologie oceanografică rămîne totuşi cu picioarele pe pămînt. El nu a făcut decît să accelereze un mecanism de echilibrare existent în natură. Chiar dacă s-ar împrăştia cantităţi uriaşe de fier în apa oceanelor, nu s-ar putea obţine o reducere mai mare de 10 % din bioxidul de carbon degajat în atmosferă. Esenţial este să nu mai fie degajate cantităţi enorme din gazul care contribuie la modificarea climei pămîntului.