1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

O ambianţă neprielnică alegerilor

Criza continuă şi după intervenţia de astăzi a premierului, care a argumentat încă o dată că nu poate mări salariile profesorilor.

default

Premierul nu cedează presiunilor sindicale

Sindicatele din şcoli au ignorat apelul Premierului, anunţînd că menţin programul de proteste care va culmina cu greva generală în 18 noiembrie. În aceste condiţii, alegerile ar putea fi compromise.

Replica cea mai caracteristică a fost rostită de preşedintele Federaţiei "Alma Mater", Răzvan Bobulescu, care a spus exact cu aceste cuvinte că “nu înţelege căpoşenia primului-ministru Călin Popescu Tăriceanu, care a instigat la ură de clasă, îndreptîndu-i pe toţi bugetarii împotriva profesorilor”.

Primul ministru s-a dovedit aşadar încăpăţînat, cerînd astăzi responsabilitate din partea sindicatelor din educaţie şi a profesorilor. “Trebuie să fim precauţi”, a spus Tăriceanu, şi a argumentat că, “în momente de criză, economia privată se restrînge, iar guvernele se concentrează pe infrastructură, pentru a genera locuri de muncă. Creşterea salariilor profesorilor cu 50% ar fi acum, ca şi cum am arunca benzină peste foc", a încheiat primul ministru.

De remarcat este că primul ministru, care este şi preşedintele PNL, partid implicat în alegeri, a făcut şi aprecieri menite să-i profileze mai bine gruparea în partea dreapta a spectrului politic.

El a apreciat că salariile din educaţie au devenit în aceste zile un subiect "superpolitizat" de către PDL şi PSD, care în opinia primului ministru sînt partide de stînga şi care, în Senat, au respins ordonanţa guvernului privind dotarea elevilor cu calculatoare.

Nu mai este nici o îndoială că strategii electorali ai PNL îi confirmă primului ministru că are dreptate să fie ferm pe tema salariilor.

Analizele neoficiale arată că nici măcar toţi profesorii nu aprobă legea votată în parlament şi că, în general, cei care înţeleg mecanismele economice, cum ar fi bunăoară chiar profesorii de economie, sînt pe deplin conştienţi de riscurile implicate de aceste masive cheltuieli publice.

Întrebarea care se pune acum la Bucureşti este dacă tăvălugul acesta al revendicărilor mai poate fi oprit.

La început, partidele politice PSD şi PDL au fost, după toate aparenţele, implicate în aţîţarea revendicărilor, prin acei lideri de sindicat care sînt şi militanţi de partid. Cătălin Croitoru, preşedintele Federaţiei Educaţiei Naţionale, este un exemplu că relaţiile dintre partide şi sindicate sînt adesea foarte strînse. PSD are de asemenea “oamenii săi” în sindicate, ceea ce duce cu gîndul la o manevră electorală.

În orice caz, dacă partidele nu vor cere şi ele sindicatelor să oprească grevele, aşa cu au făcut-o Preşedintele şi Primul Ministru, atunci este posibil ca alegerile să fie în bună măsură compromise.

S-au creat deja o ambianţă tulbure şi o surescitare publică, care nu sînt deloc propice unor dezbateri politice inteligente.