O altfel de şcoală

Profesoara Nivedita Prasad priveşte indignată un afiş electoral al formaţiunii de extremă dreapta, NPD: "Bani pentru bunica, nu pentru sinti şi roma". Drumul care duce către căminul de refugiaţi din Berlin Hellersdorf e împânzit cu afişele NPD. "Vedeţi şi dumneavoastră ce atmosferă e aici", spune indignată profesoara. "În alte cartiere nu atârnă asemenea postere", adaugă ea.

Conducerea facultăţii "Alice Salomon" a decis să lupte contra ostilităţii la adresa străinilor aşa încât, începând de toamna trecută, organizează seminare în căminul pentru refugiaţi.

Conform noilor statistici, numărul solicitanţilor de azil în Germania a crescut cu aproape 80% în ultimul an - o provocare serioasă pentru serviciile sociale din ţara gazdă. În context, şcolile de profil şi-au propus să-şi pregătească şi mai bine studenţii. Şi ce poate fi mai bun decât contactul direct cu solicitanţii de azil?

Schimburi de experienţă

"Alternativele şi graniţele activităţii sociale sub o politică restrictivă în domeniul azilului", se intitulează seminarul organizat în centrul pentru refugiaţi din Berlin. Desigur, şi străinii găzduiţi acolo sunt bineveniţi, însă puţini iau parte. "Oamenii aceştia au alte probleme acum", spune Nivedita Prasad. În schimb, mulţi dintre studenţii facultăţii au origini străine şi se pot întreţine cu refugiaţii de la centru. O fac de fiecare dată după încheierea seminarului.

"De aici aflăm multe despre condiţiile de trai şi despre drepturile refugiaţilor", explică Susanne. Situaţia acestor oameni a impresionat-o atât de mult încât a decis să se implice în iniţiativa studenţească "Fără graniţe". Studenţii îi însoţesc pe solicitanţii de azil la autorităţi, organizează împreună cu aceştia turnee de fotbal sau pur şi simplu stau de vorbă la o cafea.

Teoria ca teoria...

Studenţii se confruntă cu realitatea cel târziu când trec pragul căminului de refugiaţi, afirmă Nivedita Prasad. Un paznic le verifică actele de identitate. Nimeni nu intră şi nu iese după bunul său plac. "Nu e un spaţiu liber", descrie Miriam prima sa impresie. În aceste condiţii, cu atât mai binevenită e amabilitatea cu care mulţi refugiaţi îşi primesc oaspeţii.

Dar nu numai studenţii învaţă în acest mediu neobişnuit. "Până şi eu tot acolo îmi verific propriile prejudecăţi", spune Nivedita Prasad. Cel mai mult a impresionat-o o discuţie cu refugiaţii în care a aflat care ar fi marea lor dorinţă. Aproape toţi au spus că îşi doresc să fie pace ca să se poată întoarce în ţările lor. "Nu mi-aş fi imaginat în veci aşa ceva!", admite profesoara.

Semestrul trecut, la seminarele organizate în centrul pentru refugiaţi au participat 300 de studenţi. Între timp şi alte instituţii de învăţământ din Germania au preluat ideea.

"Graniţa noastră exterioară se numeşte aeroportul Frankfurt"

În topul ţărilor cu cei mai mulţi refugiaţi, Germania se află pe locul 3 - susţine ministrul federal de interne, Thomas de Maiziere (CDU). Îngrijorat, de Maiziere a anunţat că legea naţională în domeniul acordării azilului va fi modificată anul acesta.

Cu toate acestea, ministrul de interne ia apărarea regulamentului Dublin III (stabileşte criteriile şi mecanismele prin care se determină statul UE responsabil cu examinarea unei solicitări de azil depusă într-unul dintre statele membre de un cetăţean dintr-o ţară terţă).

"Principiul Dublin III e corect. Alternativa ar fi distribuirea refugiaţilor în UE prin stabilirea unor anumite cote. Pentru Germania lucrul acesta ar însemna preluarea unui număr de refugiaţi egal cu cel de până acum sau chiar mai mic. Reproşul că ţările fără graniţe exterioare ar fi mai puţin împovărate n-are nicio bază reală. Graniţa noastră exterioară se numeşte aeroportul Frankfurt", a declarat de Maiziere.