1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

O şansă ratată

3 decembrie 2010

Summitul OSCE a reprezentat un eveniment istoric pentru Kazahstan. Organizaţia însă nu se poate lăuda cu rezultate istorice. Documentul final seamănă mai degrabă cu un testament...

https://p.dw.com/p/QOlQ
Summit OSCE la AstanaImagine: DW/Esther Broders

Cu adevărat istorică a fost semnarea Tratatului final pentru Securitate şi Cooperare în Europa, în urmă cu 35 de ani, la Helsinki. Atunci, state din cele două blocuri rivale îşi recunoşteau reciproc integritatea teritorială, independenţa deciziilor şi renunţau la actele de violenţă. Dizidenţii din blocul estic, care luptau pentru libertate şi care au contribuit la căderea Cortinei de Fier, puteau invoca acest document.

Cu timpul, însă, pe fundalul neînţelegerilor dintre statele membre, organizaţia apărută în urma Tratatului de la Helsinki - Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa - şi-a pierdut din importanţă.

Moscova critică acţiunile concentrate prea mult pe democraţie şi drepturile omului, în detrimentul siguranţei, şi ameninţă cü va stopa contribuţia financiară la fondurile OSCE.

Organizaţia nu a putut împiedica nici conflictele şi actele de violenţă din Balcani, Caucaz sau Asia Centrală. De douăzeci de ani continuă criza iscată de regiunea separatistă transnistreană, precum şi conflictele dintre Azerbaidjan şi Armenia.

Una din misiunile OSCE este şi acea de a media conflictele, dar în actuala formulă organizaţia este practic paralizată şi devine inutilă. Statele membre susţin necesitatea existenţei OSCE, dar nu pot cădea de acord asupra unui mandat comun. Forţa organizaţiei depinde complet de voinţa politică a guvernelor statelor membre.

Summitul de la Astana a dovedit că, în ciuda angajamentelor afirmate, multe dintre statele membre nu îşi doresc o organizaţie puternică. În redactarea documentului final, doar numirea unor focare de conflict a încins spiritele, astfel încât soluţionarea lor devine total iluzorie.

Atât timp cât şefii de stat şi de guvern din ţările membre nu cad de acord asupra unui porgram de acţiune pentru soluţionarea conflictelor internaţionale dar şi pentru reformarea OSCE, e greu de crezut că părţile aflate în conflict vor găsi compromisuri, atunci când este vorba despre violenţe etnice sau regiuni separatiste. Prin urmare, OSCE se limitează doar la observarea proceselor electorale. Nemulţumiţii pot părăsi organizaţia sau toate statele membre pot decide dizolvarea acesteia.

După summitul de la Astana, reanimarea OSCE pare tot mai puţin posibilă.

Autori: Esther Hartbrich / Alina Kuehnel
Redactor: Robert Schwartz