Nu un model pentru Europa

Cea mai înflăcărată activistă a fost Clara Zetkin, fondatoarea Mişcării Internaţionale a femeilor şi a zilei de 8 martie, ca Zi Internaţională a femeii. Ea era convinsă că doar egalitatea în profesiune pe o bază economică egală va putea împlini acest deziderat. 50 de ani mai târziu la 1 iulei 1958 se consemna în Constituţia tinerei Republici Federale acest drept. După ce femeile reuşiseră prin forţe proprii să menţină trează flacăra vieţii civile în timpul celor două mari conflagraţii mondiale şi să contribuie esenţial la reconstrucţie, în anii 50 ele s-au văzut trimise înapoi la bucătărie. Bărbaţii preluaseră din nou puterea în menajuri şi fără apropabrea şi semnătura lor femeile nu aveau nici un fel de drepturi. Imaginea idilică a familiei din secolul al XIX-lea trebuia să întărească impresia normalităţii într-o vreme a ne normalităţii. Bărbatul aşadar în rolul de “pater familias”, femeia în cea de protectoare a căminului şi a copiilor. Astfel rolurile fuseseră din nou stabilite şi ocupate în societatea germană, în pofida legii din 1 iulie 1958.

Din anii 70 însă a început demolarea pas cu pas a acestui model. Retoric vorbind, egalitatea între sexe fusese de mult atinsă. Vechea imagine a devenit cu timpul caducă. Cum să împaci viaţa actrivă cu creşterea copiilor, flexibilizarea pieţii de muncă şi îngrijirea celor apropiaţi când se îmbolnăvesc? Din nou însă femeile sunt dezavantajate. Ele nu au cum şi nici nu li se permite să ajungă în etajele superiore ale întreprinderilor şi concernelor. Iar dacă ajung atunci au salarii cu o pătrime mai mici decât ale colegilor bărbaţi. O situaţie nedemnă pentru Europa anului 2008 şi pentru Germania care se situează în acest sens pe locul patru.

Viaţa profesională continuă să fie pentru mulţi bărbaţi germani ultimul bastion şi privilegiu de putere şi infulenţă, sursă de venit şi carieră, ce trebuie apărate. Cu toate că este femeie Angela Merkel nu a găsit din păcate până acum un concept politic consecvent pentru impunerea unei reale egalităţi în drepturi a femeilor cu bărbaţii. Îi lipseşte curajul premierului Spaniei Zapatero care a câştigat voturi la alegeri din acest motiv şi apoi a numit o femie în funcţia de ministru al apărăii. Angelei Maerkel îi lipseşte şi consecvenţa guvernului norvegian care a impus o cotă de femei în întreprinderile pe acţiuni pentru a demola încet dar sigur ierarhiile masculine. Este îmbucurător însă că 80 la sută dintre germani consideră într-un recent sondaj că egalitatea între sexe este un lucru bun care are efecte pozitive.