1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Economie

Nu lăsaţi Africa pe mâna Chinei

Industria germană se plânge că în curând se va confrunta cu o severă penurie de materii prime. Asta fiindcă mai bine de 90 la sută din cantitatea totală de pământuri rare, necesare industriei de vârf, provine din China.

default

În al doilea rând, cererea uriaşă a scumpit enorm, la nivel global, preţul materiilor prime rare. Ministrul german al Economiei, Rainer Bruederle, a încurajat, pe acest fundal, industria germană să-şi unească forţele în efortul de procurare a resurselor limitate şi să-şi asigure drepturi de exploatare a minelor. O parte dintre marile firme germane a reacţionat deja la această solicitare.

Cu aproximativ zece zile în urmă, Eckkehard Schulz, şeful celui mai mare concern siderurgic german, Thyssen Krupp, a declarat: "Noi nu putem să cedăm chinezilor Africa." Schulz a adăugat că industria germană ar trebui să-şi unească eforturile şi să cumpere împreună materii prime din străinătate. Mai precis, a explicat că, având o strategie comună de achiziţii şi putere financiară unită, nevoia de materii prime rare, cum ar fi pământurile rare şi anumite minereuri feroase, ar putea fi acoperită. Această propunere a stârnit stupoare, fiindcă, în cazul în care s-ar materializa, ar însemna o încălcare a principiilor economiei libere de piaţă. Totuşi, o atare asociere nu ar fi sinonimă cu crearea unui cartel, consideră Andreas Mundt, şeful Oficiului federal Antimonopol. El a explicat: "Avem de a face cu pieţe la nivel mondial - şi plec în acest moment de la premisa că segmentul de piaţă pe care germanii l-ar putea cuceri, dacă şi-ar unifica forţele, ar fi mai degrabă modest. Toate acestea mai necesită însă o analiză temeinică."

Planurile germane sunt complexe, dincolo de achiţiile în comun. Din cercuri ale industriei se afirmă că unele firme ar fi dispuse să cedeze cunoştinţe tehnice unor ţări în curs de dezvoltare, în schimbul accesului pe termen lung la materii prime, prin participaţiuni la societăţi miniere sau acorduri de livrare. Nu ar fi vorba de un model nou. Schimbul de proiecte de infrastructură contra materii prime s-a tot perfecţionat în ultimii ani între China, o ţară cu economie semicentralizată, şi naţiunile africane. Şi o uniune a industriei germane ar putea coordona şi încheia asemenea afaceri de schimb, poate chiar cu sprijinul statului. Ministrul german al Economiei, Bruederle, a declarat, de pildă, că statul nu se va implica direct, dar ar putea să ofere garanţii - de exemplu, pentru obţinerea de participaţiuni la companii miniere. Şi dinspre Ministerul Dezvoltării vin semnale tot mai clare în direcţia unei mai puternice cuplări a securizării necesarului de materii prime cu politica de dezvoltare a statului. Ministrul de resort, Dirk Niebel, a declarat în cadrul unui congres al Uniunii Federale a Industriei Germane, BDI: "Corelarea ţelurilor politicii de dezvoltare cu eforturile de asigurare a necesarului de materii prime nu trebuie să fie o contradicţie. Avem numeroase interese comune şi putem profita unii de pe urma celorlalţi. Dumneavoastră de competenţa noastră în chestiuni de dezvoltare, noi - bineînţeles - de fondurile de care dispuneţi. Avem interese comune, vrem să atingem aceleaşi ţeluri, să obţinem câştig pentru toţi cei implicaţi şi de aceea este înţelept să şi pornim pe acest drum. "

Rămâne de văzut dacă se va înfiinţa această comunitate germană pentru materii prime, ce formă de organizare va avea, şi cât de important va fi sprijinul pe care-l va obţine din partea statului. Până acum, Uniunea Industriei Germane, BDI, a evitat să ia poziţie faţă de aceste propuneri. A comunicat doar că, deocamdată, analizează toate opţiunile posibile.

Autori: Nicolas Martin / Ioachim Alexandru
Redactor: Cristian Ştefănescu