1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Nu doar trenurile întârzie în România, ci chiar şi gările

Pentru un cetăţean străin de obiceiurile Companiei Naţionale de Căi Ferate din România, călătoria cu trenul pe ruta Bucureşti-Timişoara de exemplu, poate echivala cu traversarea unui purgatoriu.

default

O gară, cu întârziere...

În funcţie de noroc, călătorul poate beneficia de condiţiile excelente ale garniturilor noi de tren ce circulă pe acest traseu sau, pentru acelaşi preţ, poate avea neşansa de a se chinui ore în şir pe canapelele desfundate ale unor vagoane intrate parcă în putrefacţie.

CE GĂRI ÎNTÂRZIE ÎN ROMÂNIA?

Când vine însă vorba de gări, norocul nu mai poate fi de ajutor. Staţiile CFR din Timişoara, Craiova sau Turnu-Severin sunt blocate într-o eternă reconstrucţie, refacere şi renovare. Data oficială de finalizare a lucrărilor de modernizare la staţia din Timişoara a fost depăşită deja cu jumătate de an, dar lucrările nici măcar nu au început!

La Craiova, în schimb, a început să se lucreze, însă termenul a fost şi aici depăşit deja cu mai bine de un an iar dorita finalizare nu va deveni realitate nici în 2008.

Mai bine stau cei din Turnu-Severin, unde lucrările sunt finalizate în proporţie de 70% însă şi aici cu întârzieri consistente. Iată aşadar că în România nu întârzie doar trenurile ci chiar şi gările.

Clienţii CFR-ului se văd nevoiţi să străbată staţii care seamănă mai curând cu nişte catacombe imunde, doar gândul unui popas mai lung în interiorul lor putând să te arunce în braţele unui atac de panică.

CARE SUNT MOTIVELE ÎNTÂRZIERILOR?

În 2003 Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare(BERD) acorda României un împrumut în valoare de 24 milioane de euro necesari pentru finanţarea proiectului privind modernizarea staţiilor de cale ferată.

CFR SA Bucureşti a demarat procedura de achiziţie prin licitaţie publică a contractelor de modernizare, acestea fiind câştigate la Craiova de o firmă de construcţii germană iar la Timişoara de una israeliană.

Surse din cadrul Companiei Naţionale de Căi Ferate au declarat pentru Deutsche Welle că principalul criteriu de câştigare a licitaţiilor a fost reprezentat nu de calitatea proiectului înaintat ci de preţul scăzut al acestuia.

Desigur că, mai ieftin nu înseamnă şi mai bun, de aceea, confruntate cu situaţia din teren, firmele câştigătoare s-au văzut nevoite să modifice în mare măsură proiectele iniţiale, astfel de modificări necesitând alocarea unor fonduri suplimentare.

CFR se vede astfel nevoită să solicite suplimentarea creditului acordat de BERD, procedură deloc facilă şi, lipsită de siguranţa unei aprobări.

Neoficial, conducătorii regionalelor implicate sunt nemulţumiţi de calitatea slabă a proiectelor câştigătoare dar ridică din umeri şi zâmbesc cu subînţeles când vine vorba de indicarea unor responsabili. Căci întregul proiect este coordonat la nivel naţional de la Bucureşti, acest tip de centralizare instituţională neavând alt rost decât acela de a dilua eventualele culpabilităţi.

ÎN FINAL SUFERĂ...

Gări importante din România sunt condamnate astfel la o eternă întârziere, datorită unor criterii incompetente de acordare a proiectelor de construcţie, la care se adaugă şi birocraţia stufoasă ce întârzie alocarea necesarelor fonduri suplimentare.

Responsabilii sunt greu, dacă nu imposibil de identificat, pentru că procedurile de achiziţie au respectat legislaţia în vigoare dar nu şi principiile mai simple dar mai importante ale competenţei profesionale.

Suferă în schimb călătorii şi clienţii CFR-ului, cărora nu le rămâne să spere altceva decât că trenul lor va întârzia mai puţin decât gara spre care se îndreaptă.