"Nu avem voie să închidem ochii"

Evenimentul a avut valoarea unei comemorări naţionale. La invitaţia lansată, cu ceva vreme în urmă, de pe atunci încă preşedintele federal Christian Wulff au răspuns 1200 de persoane - familiile victimelor dar şi o seria impresionantă de personalităţi din viaţa politică şi civilă a Germaniei. Sub cupola impozantei Konzerthaus din centrul capitalei federale, şefa Executivului german, îmbrăcată într-un costum negru, a vorbit asistenţei de la amvonul amenajat în apropierea unei mese pe care ardeau 12 lumânări. Merkel i-a pomenit pe toţi cei "a căror viaţă s-a stins în urma unor crime comise cu sânge rece". A vorbit despre fiecare în parte. Despre Enver Şimşek şi visul lui (şi al familiei sale) de a avea propria florărie; despre Abdurrahim Özedoro, care îşi găsise de lucru într-un atelier de croitorie din Nürnberg; despre fiecare dintre cei zece a avut câte un cuvânt în mesajul pe care întreaga presă germană l-a găsit deopotrivă mângâietor şi emoţionant dar şi reparatoriu. Un deceniu întreg, nimeni nu şi-a imaginat că în Germania operează o grupare teroristă brună. Dimpotrivă, atât autorităţile cât şi presa au înclinat să asocieze cele nouă victime cu origini non-germane unor reţele mafiote.

Când cei pe care i-ai pierdut sunt acuzaţi de afiliere la sindicatele crimei organizate, nici măcar să îţi duci doliul în pace nu eşti în stare.

Joi a fost ziua victimelor. A celor zece care şi-au pierdut viaţa şi a celor 25 care au suferit de pe urma atacurilor criminale lansate de trioul terorist. Şi a fost ziua tuturor celor care, de-a lungul anilor, au fost ucişi de violenţa extremei drepte. Pentru ei a ars cea de-a 11-a lumânare.

Nu în ultimul rând, a fost ziua celor care îşi pierduseră orice speranţă, pentru că nimeni nu i-a crezut şi nimeni nu le-a respectat durerea; în numele lor, al familiilor îndoliate, două fiice rămase fără părinţi şi un tată care a asistat neputincios cum îi moare copilul au urcat pe scenă, vorbind alături de cancelara federală. "Cancelara noastră federală", cum a ţinut să precizeze tatăl. Care cancelară nu a avut, în schimb, nici un strop de milă sau înţelegere faţă de autorii ruşinii pricinuite Germaniei atât de criminali cât şi de autorităţile incapabile să dezlege misterul preţ de un deceniu.

Preţ de un minut, întreaga Germanie s-a recules. A fost o clipă de meditaţie la cele ce s-au putut întâmpla în mijlocul naţiunii germane. "Să nu închidem ochii, de parcă am fi ajuns deja la capătul drumului", a fost mesajul de final, rostit de Semiya Şimşek, cea care, împreună cu una dintre fiicele victimelor, a scos din Konzerthaus cea de-a 12 lumânare aprinsă, a speranţei, ducând lumii, astfel, rugămintea ca asemenea lucruri să nu se mai repete.

Autor: Alexander Kudascheff / cş

Redactor: Rodica Binder