1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Noutăţi din cercetarea seismologică

Elisabeta Sturdza17 iunie 2005

În seismologie se manifestă în ultimul timp două curente, care ar putea fi definite drept „unul de Est şi unul de Vest”. Aceste două moduri de abordare s-au definit cu prilejul unui congres ce a avut loc recent la Viena.

https://p.dw.com/p/B2no
Imagine: AP

Ţelul – probabil de ne atins – al seismologilor este ca un cutremur să poată fi prevăzut. Căile prin care se urmăreşte acest scop sunt diferite.

Cercetătorii din Est mizează pe statistică, ei caută să surprindă anumite periodicităţi cu care se manifestă fenomenele seismologice. Colegii lor din Vest se sprijină mai curînd pe fizică, ei interpretează drept avertisment anumite semnale electrice sau modificări ale cotelor apelor.

La Congresul de la Viena, cercetători de la Academia Rusă de Ştiinţe din echipa condusă de Peter Şebalin au prezentat o metodă, prin care au prevăzut cu exactitate mai multe cutremure de anvergură la o distanţă de 100 km. Prognoza se sprijină pe distribuţia unor micro-seisme, care – pretind autorii - ar putea anunţa o descărcare de tensiune puternică iminentă. Alţi specialişti ruşi au prezentat statistici cu ajutorul cărora cutremure puternice urmînd a avea loc în scurt timp ar putea fi localizate cu precizie de cîteva zeci de km. Dat fiind că toate aceste metode declanşează şi alarme false, se vorbeşte în lumea specialiştilor de asemănarea lor cu „regulile de tradiţie populară”.

Doi seismologi „din Vest” au venit să sprijine teoriile colegilor ruşi. Danijel Schorlemmer şi Stefan Wiemer de la ETH Zürich au relatat de curînd în revista „Nature” despre succesul prognozei statistice avansate de ei. Ea se sprijină pe măsurarea continuă a activităţii seimice. Cu cît într-o regiune au loc mai multe cutremure de intensitate medie în raport cu unele slabe, cu atît este mai mare pericolul să se producă un cutremur de amploare. Cînd se atinge o valoare limită stabilită, se declanşează alarma. Totuşi, spre deosebire de colegii ruşi, elveţienii nu văd în metoda lor un adevărat „sistem de prealarmă”.

Seismologii de la Centrul de Cercetări Geologice din Potsdam au relatat la congresul vienez despre progrese înregistrate în supravegherea aeriană a deplasărilor plăcilor tectonice. Cu ajutorul sistemului global de poziţionare GPS şi al unor radare, au putut fi identificate locuri cu tensiuni puternice.