Noua coaliţie nu este de invidiat

Economia nu înseamnă totul dar fără economie totul se poate preface în nimic. Zicala defineşte plastic atît situaţia bugetului public cît şi relaţia generică dintre economice şi politică.

Muntele datoriilor publice în Germania este la ora actuală de 1600 de miliarde de euro. Cifra este astronomică, ea depăşeşte forţa de imaginaţie a oricărui contribuabil de rînd. Ceea ce nu înseamnă că volumul datoriilor publice va înceta să sporească. Fiindcă, în eventualitatea că liberalii vor reuşi să-şi impună promisiunea cu care au cîştigat o consistentă parte din voturi, în consecinţă dacă impozitele vor scădea, vistieria publică se va goli iar precara relaţie dintre încasările şi cheltuielile publice se va deteriora periculos.

Cetăţenii sunt pe cale a se trezi din starea de somnolenţă indusă în timpul campaniei electorale de politicienii care, din dorinţa de a ajunge la guvernare, au ezitat să spună lucrurilor pe nume şi să pună degetul pe rană.

Recolta bunei politici financiare din ultimii ani a fost aproape compromisă de criza financiară şi economică mondială. Nu doar la nivel republican ci şi în landuri şi comune, bugetul public reclamă urgente măsuri de asanare. Dacă şomajul va continua să crească, bugetul alocat indemnizaţiilor de şomaj va înregistra un deficit de 20 de miliarde de euro. Situaţia asigurărilor de boală, de pensii şi de îngrijire staţionară este agravată suplimentar de îmbătrînirea progresivă a populaţiei.

Toate aceste subiecte fierbinţi au cam fost puse între paranteze în timpul campaniei electorale, în aceeaşi măsură în care trîmbiţata înviorare a economiei părea să facă plauzibile unele măsuri de reducere a impozitelor, promise de liberalii ajunşi acum la putere.

Or, cărţile trebuie date pe faţă cel tîrziu la începutul negocierilor de coaliţie, iar adevărul este orice altceva decît plăcut.

Noul guvern va trebui să practice o dură politică de austeritate, să sporească impozitele şi contribuţiile sociale. Bunele intenţii de finanţare a cheltuielilor publice doar din sumele obţinute de pe urma perceperii impozitelor, sunt compromise de realitate: suma noilor împrumuturi a atins doar în acest an un nivel record, sporind muntele de datorii cu 49 de miliarde faţă de cele zece preconizate iniţial. La anul, situaţia va deveni şi mai dramatică, noua datorie publică se va apropia de cifra fatidică de 90 de miliarde de euro, la care se adaugă costurile salvării băncilor şi industriei, în valoare de 100 de miliarde.

Explozia datoriilor publice nu este în exclusivitate consecinţa programului special de salvare a conjuncturii economie de la efectele nefaste al recesiunii ci mai ales urmarea unei dramatice diminuări a volumului de încasări publice, care, pînă în anul 2012, se va situa, cu circa 300 de miliarde de euro, cu mult sub pragul prevăzut.

Promiţîndu-le cetăţenilor o scădere a impozitelor, unii lideri ai partidelor unionale, la fel ca şi colegii lor de coaliţie liberali, au ocultat adevărul. O scădere a impozitelor duce la o sporire a datoriilor publice. Ce le mai rămîne atunci de făcut noilor guvernanţi?

Spre a nu risca să fie bănuiţi de inducerea în eroare a electoratului, ei vor scădea minimal impozitele dar vor majora puternic contribuţiile la asigurările sociale. Iar cetăţeanul de rînd nu va percepe neapărat subtila diferenţă.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Cristian Ştefănescu