1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Nouă şansă pentru rezolvarea diplomatică a crizei din Siria?

Kofi Annan lansează o nouă propunere de îngrădire a violenţei. Potrivit noii sale iniţiative, marile puteri şi ţările din Orientul Apropiat sunt invitate să exercite influenţe asupra regimului Assad şi asupra opoziţiei.

Kofi Annan recunoaşte între timp că planul său de pace pentru Siria a eşuat în mare parte. După o nouă şedinţă a Consiliului de Securitate ONU, desfăşurată la New York, încheiată şi ea ca multe altele fără rezultat, emisarul special pentru Siria intenţionează acum să implice puterile cu drept de veto plus ţările din Orientul Apropiat în eforturile de soluţionare a crizei. Franţa a manifestat vineri sprijin în favoarea noului demers.

Potrivit calculelor lui Annan, invitate să facă parte dintr-un grup de contact pentru Siria vor fi inclusiv puterile regionale care pot influenţa benefic regimul Assad şi opoziţia. Problematică este însă preconizata implicare a Iranului. Din această cauză, ambasadoarea SUA la ONU, Susan Rice, a respins ferm al doilea plan Annan: "Iranul este parte a problemei. Ţara sprijină activ guvernul preşedintelui Bashar al Assad şi acţiunle sale violente împotriva opoziţiei."

Erik Mohns se ocupă în cadrul Centre of Contemporary Middle East Studies al Universtităţii Odense din Danemarca de Siria din perspectivă politică şi socială. Între 2006 şi 2008 politologul a predat cursuri la facultatea de relaţii internaţionale a Universităţii private Kalamoon, din apropiere de Damasc. Mohns afirmă că Rusia lucrează deja intens în culise la un plan de pace cu participarea Republicii Islamice Iran. Totuşi, şi planurile Moscovei au şanse reduse de succes, fiindcă este puţin probabil ca SUA să accepte să se aşeze la aceeaşi masă cu Iranul pentru a creiona împreună viitorul Siriei.

Dar, nu numai diplomaţia rusească este preocupată de ce se întâmplă în Siria. Premierul libanez Nadjib Mikati s-a întâlnit la începutul lunii iunie, la Istanbul, cu omologul său turc Recep Tayyip Erdogan, pentru a studia situaţia din Siria. Mai recent, preşedintele Libanului, Michel Suleiman, s-a întâlnit la Riad cu regele Abdullah al Arabiei Saudite în acelaşi scop. Mons explică: "Pentru mine aceasta înseamnă că în Liban se pleacă de la premiza că regimul Assad nu mai rezistă mult la putere. Să poarte discuţii directe cu Arabia Saudită, duşmanul jurat al Siriei - aceasta n-ar fi îndrăznit niciodată să facă libanezii, atâta vreme cât Assad s-a aflat la apogeul puterii sale."

Faptul că Arabia Saudită, la fel ca şi Emiratul Qatar, livrează arme rebelilor sirieni este un secret cunoscut de toată lumea. Cele două ţări livrează armament fiindcă sunt interesate să-l alunge de la putere pe Assad, un aliat al Iranului, pentru a slăbi astfel influenţa potentaţilor de la Teheran în regiune. De aproximativ trei decenii există o simbioză geostrategică între regimul Assad şi Iran, explică Volker Perthes, membru al prestigioasei fundaţii germane pentru Ştiinţă şi Politică (Wissenschaft und Politik). "Pentru Iran este important să aibă prin Siria acces spre Liban, dar şi spre frontierele Israelului."

Erik Mohns afirmă că statele arabe de la Golful Persic urmăresc interese comune cu ţările occidentale în actualul conflict din Siria. Acestea sunt mult mai ambiţioase decât se afirmă la nivel diplomatic. "Fără îndoială, atât europenii, SUA, cât şi ţările de la Golful Persic îşi doresc o schimbare de regim la Damasc."

Pentru a atinge acest ţel, opoziţia înarmată din Siria nu este numai aprovizionată cu armament din ţările de la Golful Persic. Există indicii serioase că rebelii beneficiază şi de informaţii puse la dispoziţie de servicii secrete.

La nivel diplomatic se tot subliniază că se doreşte neapărat evitarea unui război civil în Siria. În realitate însă, ce se întâmplă deja în acea ţară nu poate fi numit altfel, consideră Mohns. Expertul nu dă de altfel mari şanse unei iniţiative de rezolvare politică, venită din exterior. Dimpotrivă, el se aşteaptă ca ordinea de stat să se năruiască pentru mai multe luni sau chiar pentru mai mulţi ani, iar conflictul să tot mocnească.

În opinia lui Volker Perthes, Rusia este singura ţară care poate împiedica intrarea Siriei în haos. "Atâta timp cât Bashar el Assad şi anturajul său nu simt că Rusia se distanţează de ei, nu se vor simţi pe deplin izolaţi. E nevoie de cineva din afară, în care cei de la Damasc să aibă încredere, care să le spună că jocul de fapt a luat sfârşit."

Erik Mohns este sceptic în această privinţă. Dacă într-adevăr se va ajunge în Siria la o soluţie aplicată deja în Yemen, care ar presupune plecarea în exil a şefului statului, aceasta nu ar însemna şi încetarea conflictului militar. Dimpotrivă. Expertul se teme că abia atunci ar putea izbucni un război civil de proporţii şi durată. Deja în Siria pot fi observate semnele tipice ale unei economii în vreme de război civil: creşterea razantă a criminalităţii, înmulţirea cazurilor de răpiri de persoane, formarea unor structuri mafiote şi un exod în străinătate a multor sirieni bogaţi şi bine instruiţi.