Norica Nicolai şi precedentul Cioroianu

Guvernul contează se pare pe precendentul Adrian Cioroianu, dar Preşedintele a invocat la rîndul său decizie aceea mai veche a Curţii Constituţionale.

Atunci primul ministru l-a desemnat pe Adrian Cioroianu la Externe, dar Preşedintele a refuzat să emită decretul de numire. Curtea Constituţională, sesizată de Guvern, a arătat că Preşedintele nu are drept de veto şi aşadar nu ar putea invalida deciziile Guvernului.

Argumentaţia Curţii Constituţionale a fost însă mai nuanţată. E adevărat că se spune acolo că Preşedintele nu are drept de veto, dar el este totuşi investit cu rolul de a evalua posibilităţile candidatului la fel cum fac, de exemplu, comisiile parlamentare.

Comisiile de specialitate din Cameră şi Senat îl audiază pe candidat şi exprimă prin votul majorităţii un verdict simplu de acceptare sau respingere. Or, chiar dacă verdictul Comisiilor nu crează obligaţii legale, el a dobîndit în practica politică din ultimii ani o mare autoritate. E vorba de fapt de instituţionalizarea unor consultări politice mai largi şi de căutarea unui acord politic esenţial pentru buna desfăşurare a treburilor în stat.

Curtea Constituţională a dat de aceea o interpretare care lasă Preşedintelui posibilitatea de a respinge o candidatură şi de a-i cere Primului ministru să propună pe altcineva. Ceea ce preşedintele Traian Băsescu a şi făcut evocînd un episod în care, fără urmă de îndoială, senatoarea Norica Nicolai amesteca viaţa de familie cu însărcinările oficiale. Preşedintele a arătat aşadar că Norica Nicolai nu se mai bucură de o reputaţie ireproşabilă, fapt care nu o recomandă pentru conducerea Ministerului de Justiţie. Argumentaţia Preşedintelui este susţinută integral de decizia Curţii Constituţionale în cazul Cioroianu.

Există o singură umbră de îndoială şi care este legată de modul în care în România este înţeleasă reputaţia persoanelor publice. Ideea aceasta a fost atît de mult devalorizată, încît se spune că nimeni, orice ar face, nu se mai poate compromite.