1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Nomen est omen

Nu a fost nevoie ca partidul piraţilor să obţină mandate în executivele din cîteva landuri federale, pentru a-şi da arama pe faţă. Simpla denumire a partidului spune ce sunt şi ce vor membrii săi.

Agreat, simpatizat, stimulat în faza dezvoltării sale embrionare de către intelectuali şi artişti, partidul piraţilor, odată ajuns în stadiul juvenil, s-a transformat într-un temut adversar al celor care pledează şi luptă pentru respectarea dreptului de proprietate intelectuală.

Deşi lipsiţi de program, anarhici, dogmatici în revendicarea transparenţei absolute, a accesului liber la bunurile intelectuale, artistice, culturale, accesibile doar contra cost încă şi în spaţiul digital, piraţii calcă în picioare unul din drepturile fundamentale ale omului: dreptul la proprietate.

Amara revelaţie i-a determinat pe unii analişti să întrevadă un nucleu marxist în confuzele revendicări ale piraţilor. Spirite mai lucide şi curajoase au pus degetul pe rană, reamintindu-le celor înclinaţi să ignore realitatea, că deja numele partidului grăieşte de la sine: piraţii fură, jefuiesc, consumă, se înfruptă din ceea ce nu le aparţine.

Valoarea imaterială, gratuitatea actului estetic, nu justifică accesul prin efracţie la aceste bunuri. Piraţii ştiu prea bine că numai cînd dreptul de proprietate intelectuală este anulat, piratarea textelor literare, audio, muzicale, plastice, vizuale, protejate de copyright, încetează să mai fie un delict.

Instituţionalizarea partidului piraţilor, sporul său de popularitate şi intrarea în parlamentele a patru landuri federale, ca şi extravaganţele unora din membrii rebelei formaţiuni, au impus luarea în serios a unor declaraţii făcute de aceştia, care la prima vedere treceau drept simple teribilisme.

Săptămînalul DIE ZEIT a publicat un apel semnat iniţial de peste 100 de scriitori, întru apărarea dreptului de autor, cu argumente raţionale şi inflexiuni emoţionale. Lista include nume ilustre, numără între timp mii de semnături şi rămîne deschisă. Nu este pentru întîia oară că în jurul dreptului de autor se naşte o dezbatere încinsă. Dar este pentru prima oară că atacarea în reţea a autorilor care se poziţionează ferm pentru respectarea acestui drept, ia proporţii dramatice, cu consecinţe grave.

Opt autori de romane poliţiste, un gen care intră în categoria literaturii populare sau triviale, au recurs la o formulă vizuală inedită spre a pleda pentru respectarea copyright-ului.

Intr-un fotomontaj, ce-i drept cam sinistru, s-au poziţionat ca victime ale unei crime colective. Pe masa de disecţie, din trupurile neînsufleţite, un personaj anonim, purtînd masca lui Guy Fawkes, adoptată şi de militanţii mişcării Occupy, extrage inima sîngerîndă din toracele victimelor. Pagina pe care a fost postat apelul devine în cel mai scurt răstimp ţinta unui Shitstorm, de o virulenţă neobişnuită iar computerele celor 8 scriitori care au semnat apelul, sunt atacate de hackerii grupării Anonymous.

Incidentul, de care unii din membrii partidului piraţilor se distanţează, este totuşi simptomatic pentru o evoluţie a mentalităţii şi moravurilor care nu promite nimic bun.

Cu laptop-urile şi iPads-urile sub ochi din zori de zi şi pînă în miez de noapte, a crescut o generaţie convinsă că muzica, filmele, romanele, imaginile pot fi consumate pe gratis. Piraţii, care fără jenă şi fără respect faţă de efortul creator şi valorile estetice şi intelectuale, cultivă fantasmele libertăţii şi transparenţei absolute, alcătuiesc un lobby al acestei foarte tinere generaţii.

Intelectualii, care prin tradiţie şi vocaţie au spirit critic şi elanuri reformist-novatoare, militînd în confruntarea cu revendicările şi praxis-ul piraţilor pentru respectul faţă de drepturile de autor, devin de facto, în noua conjunctură, apărătorii valorilor tradiţionale, conservatoare, în cel mai bun sens al termenului. Această confruntare ar putea trece şi drept o nouă variantă a arhetipalului conflict cultural dintre antici şi moderni.