Noile tendinţe electorale

Potrivit unui sinopsis al opţiunilor electorale în Europa (Pollwatch 2014 din 19 martie), cele mai multe mandate vor fi câştigate de socialişti, urmaţi la mică diferenţă de popularii europeni. Cât priveşte România, tabloul acesta utilizează media rezultatelor a trei sondaje de opinie realizate în februarie şi începutul lunii martie (INSCOP, CSCI, IRES). Pe primul loc se află PSD cu 41%, după care urmează la mare distanţă toate celelalte partide: PNL – 17%, PDL – 12%, PMP – 9%, UDMR – 5,7%, Forţa Civică – 5,1%, celelalte grupări plasîndu-se sub pragul electoral.

Aceste date sunt însă ignorate sau contestate de actorii politici. Victor Ponta pare să creadă că sondajele îi supraestimează performanţele, căci el a declarat că are ca ţintă 35% din voturi. Crin Antonescu speră ca realitatea să infirme sondajele, căci el a declarat imprudent că va demisiona dacă PNL nu va obţine 20% în alegeri. E adevărat că anul trecut sondajele plasau PNL peste 23%. Vasile Blaga trage nădejdea la rândul său că “traseiştii” de la PMP nu vor trece pragul electoral, căci creşterea grupării conduse aparent de Elena Udrea se face mai ales în detrimentul propriului partid. Scăderea dramatică a PDL, care anul trecut se apropia de 20%, nu se explică decât prin dezertările multor primari proprii în favoarea grupării prezidenţiale. Mai incert este rezultatul dat pentru Forţa Civică, căci 5,1% se află chiar în marja de eroare.

Lumea ştie că sondajele au un anumit grad de imprecizie, dar admite că ele oferă o orientare şi mai ales oferă indicaţii cu privire la dinamica opiniilor electorale. Ceea ce pare să fie clar este că PMP creşte şi PDL scade.

Există şi informaţii indirecte care nu au o legătură strictă cu alegerile europene. De exemplu, dacă e adevărat că PNL scade, atunci am putea asista cu adevărat la o mare frustrare în cadrul acestui partid care l-a urmat pe Crin Antonescu cu multă loialitate. Dar o înfrângere gravă la europene, aşa cum o sugerează sondajele, ar provoca în mod normal mari frământări în partid. Ieşirea din USL şi reorientarea radicală a lui Crin Antonescu pe scena politică ar putea fi puse pentru prima dată în discuţie. Până acum au existat doar vreo doi trei disidenţi, dar, dacă PNL va lua doar 17% la europene, autoritatea lui Crin Antonescu va avea serios de suferit.

Situaţia PNL va fi foarte dificilă, mai ales dacă şi celelalte date din sondaje se vor confirma şi e vorba mai ales de scorul PMP. Dacă însumăm rezultatele PDL şi ale PMP obţinem 21%, adică cu 4% mai mult decât PNL. Aceasta este de fapt ştirea cea mai gravă pentru liberali, căci acest lucru înseamnă că ar putea pierde pur şi simplu poziţia de lideri ai dreptei. Problema PNL nu este să aibă un scor mai mare decât PDL, ci unul mai mare decât al tuturor celorlalte la un loc. În ciuda rivalităţilor acerbe, PDL şi PMP se pot mai uşor regăsi după alegeri pe aceleaşi poziţii, iar dacă şi FC va trece pragul electoral, atunci ne vom întoarce pur şi simplu la situaţia din 2009, când PDL devansa cu mult PNL. Probabil că lucrurile nu vor sta exact la fel, dar ierarhia reală s-ar putea reproduce. În 2009, PSD câştiga 31,07%, PDL 29,71%, iar PNL abia 14,52%.

Dar dacă PNL va pierde poziţia de lider al dreptei, atunci nici Crin Antonescu nu va mai putea pretinde să candideze cu şanse, căci noua tendinţă l-ar dezavantaja. Revigorate de succes, partidele prezidenţiale se vor regrupa şi s-ar putea să asistăm din nou în toamna acestui an la o înfruntare pro şi anti Băsescu. Or, în noua configuraţie, Crin Antonescu ar avea şanse doar dacă s-ar converti suficient de mult încât să i se uite trectul din USL şi dacă Traian Băsescu nu va găsi până atunci un candidat mai bun din propria tabără. Aşa cum vedem însă de pe acum, convertirea lui Crin Antonescu este cu două tăişuri.

În răstimp, nu întâmplător, Victor Ponta continuă să invoce posibilitatea unei candidaturi a lui Călin Popescu Tăriceanu din partea USL.