1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Noile priorităţi ale reformei judiciare

Preşedintele Traian Băsescu a folosit bilanţul CSM pentru a redefini priorităţile reformei judiciare.

default

Şedinţa de bilanţ a Consiliului Superior al Magistraturii a fost concludentă pentru adevărata stare de lucruri. CSM pare pe mai departe dominat de o gîndire conservatoare şi de o apatie etică care nu pot garanta o veritabilă reformă a aparatului judiciar. Cu toate acestea am remarcat o schimbare majoră de accent politic, una care îi oferă Preşedintelui Traian Băsescu o mare mare influenţă asupra acestui for. El a prezidat, de altfel şedinţa cu mare autoritate şi a lăsat să se înţeleagă că îl susţine pe fostul şi pe actualul ministru Cătălin Predoiu.

Judecătoarea Lidia Bărbulescu, în schimb, a rămas neclintită pe poziţiile sale conservatoare. Ea a prezentat astăzi un bilanţ autoglorificator:

"Anul 2008, a spus judecătoarea, a fost caracterizat de activitatea intensă pe care Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a depus-o pentru reformarea sistemului judiciar, creşterea transparenţei actului de justiţie, apropierea acestuia de cetăţeni, stimularea şi dezvoltarea mecanismelor de unificare a practicii judiciare, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale magistraţilor şi prin aceasta eficientizarea actului de justiţie o dată cu adoptarea strategiei de resurse umane şi avizarea noilor coduri.»

Cu toate acesta, Procurorul general Laura Codruţa Kovesi a susţinut că viitorul acestei instituţii este strîns legat de înlăturarea percepţiei că doar “mimează îndeplinirea rolului său”. Iar ministrul de Justiţie, Cătălin Predoiu, încurajat, tacit, de Preşedintele Traian Băsescu, a făcut acestei instituţii o caracterizare lispită de menajamante:

«Uneori CSM se comportă ca un sindicat, arătînd prea multă atenţie pe protecţie şi prea puţin pe critică şi pe cauterizarea problemelor din sistem». În consecinţă, ministrul de Justiţie a cerut o schimbare de optică: «Noua conducere, a spus el, va trebuie să dea un semnal mai clar, mai ferm în această direcţie, pentru o mai mare vehemenţă faţă de cei care, în optica mea cel puţin, nu au ce să caute nu numai în funcţia de magistrat, dar în nici o profesie juridică.»

Şedinţa aceasta de bilanţ a pus în evidenţă şi subiectul cel mai controversat al reformei judiciare.

"Consiliul Superior al Magistraturii, a spus Lidia Bărbulescu, nu a reuşit în anul 2008 să convingă că este necesară reglementarea statutului procurorului corespunzător celui al judecătorului, în sensul ca de cariera magistratului să se ocupe exclusiv CSM şi astfel să se elimine orice suspiciuni în legătură cu intervenţia celorlalte puteri în numirea procurorilor în funcţii de conducere",

De fapt CSM a căutat să răpească ministrului de Justiţie orice posibilitate de a conduce politica de personal din cadrul sistemului şi, implicit, de a influenţa agenda instituţiilor judiciare. Ne aflăm în mijlocul unei vechi controverse. Cîtă vreme în fruntea Ministerului de Justiţie se găsea un om integru şi cu o viziunea reformistă valoroasă, era uşor de argumentat că procuroul trebuie să fie subordonat faţă de ministrul de Justiţie. De altfel, procurorul ca avocat al Statului este în mod firesc legat de Guvern.

Dar dacă ministrul de Justiţie, aşa cum a fost cazul lui Tudor Chiuariu, pare să fie agentul infiltrat al cercurilor politice corupte, atunci destui se vor întreba dacă nu ar fi mai bine ca CSM să preia întreaga responsabilitate.

Atîta numai că CSM, aşa cum am văzut astăzi, nu a reuşit să convingă pe nimeni, iar ultimul raport al CE este foarte critic la adresa acestui for.

În consecinţa logică a acestor idei, CSM avizase favorabil o lege care schimba modul de numire şi revocare a procurorilor, dar legea nu a fost promulgată deoarece contrazicea în mod vădit una din recomandările Comisiei Europene.

Spre deosebire de judecătoarea Lidia Bărbulescu, este greu de ştiut acum care sînt cu adevărat convingerile ministrului de Justiţie, Cătălin Predoiu, sau ale preşedintelui Traian Băsescu, dar este cert că ei au răspunderea politică directă pentru încetarea supravegherii pe care o exercită Comisia Europeană.

De aceea în ciuda observaţiile critice făcute astăzi (nota bene Preşedintele a fost mai puţin critic decît cu alte prilejuri) ne putem aştepta, de aici înainte, la o ambianţă mai puţin tensionată, una care să lase impresia că lucrurile merg înspre bine.

Preşedintele Traian Băsescu a mutat de altfel în mod vădit accentul de pe tema luptei anticorupţie pe aceea a armonizării legislative, argumentînd, pe larg necesitatea ca cele două Coduri (penal şi de procedură penală) să fie elaborate cu mare grijă şi să fie adoptate, fără dezbatere parlamentară, prin asumarea răspunderii.