1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Noi note de plată electorale

Ce va fi în Turcia după ultimele alegeri? Dar în Franţa? Şi cum se va raporta Rusia la alegerile prezidenţiale ucrainene?

Triumf după alegeri: premierul islamist al Turciei, Erdogan, însoţit de fiul şi fiica sa

Triumf după alegeri: premierul islamist al Turciei, Erdogan, însoţit de fiul şi fiica sa

Pentru Frankfurter Allgemeine Zeitung situaţia e clară: „Moscova nu are de gând să-şi normalizeze relaţiile cu Ucraina câtă vreme nu va domni la Kiev un preşedinte după gustul Kremlinului. Or, un asemenea învingător în scrutinul ucrainean e mai mult decât îndoielnic. Pe locul doi, pe lista doleanţelor ruseşti, se găseşte un virtual eşec al actualului guvern democratic şi avem toate motivele să ne temem că în următoarele săptămâni conducerea rusească va face tot ce-i va sta în puteri spre a obţine acest fiasco”.

Din toate acestea ziarul din Frankfurt trage concluzia că ar fi bine să-i recomande Iuliei Timoşenko, nu şi contracandidatului ei, să se ferească de o gâlceavă între partide.

Or, democraţia se bazează tocmai pe conflictele dintre partide. Premierului Erdogan al Turciei nu-i prieşte, pare-se, acest adevăr şi a anunţat, ce-i drept cu alte cuvinte, că, dacă va câştiga alegerile locale, declarate de el "referendum" pe tema conducerii guvernului său islamist, va declanşa o vânătoare de vrăjitoare. Le-a câştigat.

În reacţie, un ziar de stânga precum Frankfurter Rundschau a calificat situaţia din Turcia drept "angoasantă", fiindcă „Erdogan va continua să alimenteze tensiunile şi să polarizeze”, sfârşitul coşmarului putând veni abia dacă se va deteriora situaţia economică.

La rândul său, Boris Kalnoky de la ziarul liberal-conservator Die Welt, un excelent cunoscător al realităţilor politice sudesteuropene, prevede că Turcia se va transforma de-acum încolo într-un „stat poliţienesc”.

Mă tem doar că acest lucru s-a întâmplat de mult. În speţă de când Erdogan a început să demonteze statul de drept şi să facă înscenări judiciare, să intimideze presa şi să înăbuşe violent proteste paşnice, să vehiculeze teorii ale conspiraţiei şi, în final, să cenzureze reţelele de socializare.

Cu toate acestea „Europa ar face bine să caute dialogul cu Erdogan”, e de părere cotidianul De Telegraaf. Ziarul olandez îşi argumentează opinia printr-o afirmaţie de un optimism extrem de greu de justificat. Potrivit ei, Bătrânul Continent ar fi în măsură, discutând cu liderul de la Ankara, „să împiedice orientarea Turciei spre Orientul Mijlociu islamist”.

Or, pe moment, Bătrânul Continent şi liderii principalelor lui puteri dau dovadă mai degrabă de neputinţă. Aşa se explică eşecul electoral catastrofal al stângii socialiste franceze conduse de preşedintele Franţei, Francois Hollande.

Ar fi vorba de o notă de plată a cetăţenilor, echivalând cu o „alunecare de teren”, scrie Märkische Oderzeitung. Ziarul german susţine că electoratul l-a pedepsit pe Hollande „pentru doi ani de tergiversări, de amânări, de lăsat să fiarbă în suc propriu, de refuz de a conduce. Hollande însuşi ar putea resimiţi această sancţiune ca pe o ironie amară, devreme ce e pedepsit după ce, la începutul anului, a procedat la introducerea unei reforme de amploare. Dar când, în fine, a trecut la această restructurare, încrederea în el se epuizase. Acum are nevoie de capete noi care să reprezinte reforma credibil, dacă se mai poate”, conchide, pe un ton sceptic, ziarul german.

Nu e de mirare că popularitatea lui Hollande a continuat să se erodeze puternic. Fiindcă, potrivit ziarului elveţian Neue Zürcher Zeitung, „reformele anunţate sunt categoric insuficiente, şomajul a atins o cotă record, muntele de datorii creşte, iar datele macroeconomice arată că Franţa stă rău la capitolul competitivitate”.

Cu atât mai bine pentru noul premier, Manuel Valls. O parte a comentatorilor, mai cu seamă din Germania, consideră că numirea lui ar fi o veste bună. O salută de pildă un ziar de stânga precum Süddeutsche Zeitung, întrucât „Valls nu e un ideolog şi are o orientare mai degrabă social-liberală. Problema e că stânga pură şi dură se va urca pe baricade”.

Încât, după cum relevă şi ziarul parizian Liberation, preşedintele, deşi a decis rapid remanierea cabinetului şi desemnarea lui Valls, „şi-a asumat un mare risc”, căci ar putea supăra aripa stângă a socialiştilor şi i s-ar putea diviza majoritatea guvernamentală”.