1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Cultură

„Nimic nu e real în afara întâmplării“

Mult apreciatul scriitor american, poet, scenarist si regizor totodată, Paul Auster, ale cărui romane au fost traduse în peste 30 de limbi, împlineşte mâine 60 de ani.

Paul Auster

Paul Auster

"Totul a inceput cu un numar gresit de telefon. In toiul noptii telefonul a sunat de trei ori, iar vocea de la capatul celalalt al firului a intrebat de cineva, de altcineva dcat el. Mult mai tarziu, cand a avut ragazul sa se gandeasca la ceeace i se intampla, a ajuns la concluzia ca nimic nu-i real in afara intamplarii.” Asa incepe “City of Glass” (Orasul de sticla), prima parte a “Trilogiei New York-ului”, care l-a facut celebru si care si astazi este considerata a fi una din cele mai fascinante povestiri ale scriitorului american Paul Auster.

Intamplarea e de altfel o tema centrala pe care o regasim in mai toate scrierile sale. Revenind la cele trei povestiri de debut, Auster a optat pentru genul romanului politist, dar care se dezvolta cu totul altfel decat ne-am astepta si nu deznodamantul tipic este cel urmarit de autor. Sub forma unui roman experimental, de gen politist, Auster practica un joc continuu, fermecator in acelasi timp, de cautare a indentitatii. In “City of Glass”, naratorul, un autor de romane politiste, isi schimba in decursul povestirii de mai multe ori identitatea.

In “Ghosts”, a doua parte a trilogiei, Auster a creat alte personaje la fel de scurile, pe care le-a numit pur si simplu Mr. Blue, Mr. White, Mr. Black si Mr. Brown. Romanele lui Auster nu se incheie atunci cand detectivul a dus la bun sfasit jobul pntru care a fost angajat. Cazurile pe care ar trebui sa le rezolve sunt doar pretexte pentru reflectii filosofice asupra vietii sau mortii, asupra artei.

Personajele prind viata

Personajele sale au adesea trasaturi autobiografice, sunt intr-o permanenta cautare de sine, iar de cele mai multe ori intamplarea e cea care le determina soarta. “Nimic nu e real in afara intamplarii”. Romanul in care intamplarea decide de la bun inceput evolutia eroilor cartii e “Muzica intamplarii” (Music of Chance), o poveste trepidanta, kafkaesca prin excelenta, in care pompierul Jim Nashe, urmarit pana atunci de ghinion, afla pe neasteptate de moartea tatalui sau si de o considerabila mostenire pe care acesta i-a lasat-o.

Din bani isi cumpara o masina, un Saab, si incepe sa cutreiere tara in lung si-n lat lasandu-se condus doar de hazard. Aventurile incep insa abia odata cu intalnirea trişorului Jack (“Jackpot”) Pozzi. Personajele create de Auster prind viata nu doar in imaginatia cititorului. Ele “sunt vii”, spune Auster si reapar ca atare intr-una sau alta din povestirile sale.

“Nu pot renunta pur si simplu la aceste personaje. Eu traiesc cu personajele mele in medie cam cinci ani, abia dupa aceea ma apuc de scris”, marturiseste Paul Auster, intr-un amplu interviu aparut in ultima editie a saptamanalului “Die Zeit” si continua: “Cand termin de scris cartea, personajele raman si nu stiu ce sa fac cu ele. Imi raman in minte si nu pot sa le alung, ca pe niste chiriasi de care nu mai scap sau ca niste stafii care prind viata.”

Relatia autor-cititor

Acest “Kafka din Brooklyn”, cum l-au numit unii critici mai vorbeste si despre relatia sa speciala cu cititorul. “Sunt ferm convins, spune Auster, ca intre cititor si autor exista un fel de cooperare. Cititorul include in lectura cartii si propriul trecut, inclusiv propriile experinte ca cititor al altor carti.

In aceasta consta marea fascinatie a beletristicii: doar prin lectura unui roman se pot intalni doi straini intr-o situatie de intimitate maxima: cititorul si poetul.”. Paul Auster aduce in discutie si o particularitate a stilului sau narator, aceea de a lăsa “spatii goale”, spatii in care cititorul sa poata da frau fanteziei, completand astfel textul scris.

Evolutii politice ingrijoratoare

Romacierul american a facut si afirmatii cu privire la actuala situatie politica din SUA. Desi consideră recentele alegeri pentru Congres, castigate de democrati drept un motiv de speranta, Auster se arata extrem de ingrijorat de evolutiile din tara sa: “Ma simt deja de la o vreme foarte prost si situatia se inrautateste de la o zi la alta.” Paul Auster merge intr-atât de departe incat se arata convins ca rezultatele ultimilor doua alegeri prezidentiale au fost falsificate.

  • Data 02.02.2007
  • Autoare/Autor Medana Weident
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B2qS
  • Data 02.02.2007
  • Autoare/Autor Medana Weident
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B2qS