Nimic nou pe frontul de stînga

Aceasta este convingerea mea, întărită şi de felul specific stîngii feseniste, în care preludiul acestui congres este jucat în aceste zile de principalii actori ai partidului. Intrigile, înscenările şi rechizitoriile adversarilor prezentate la televizor au luat startul în interiorul partidului.

Taberele ştiute de mai multă vreme nu mai au organigramele oficializate, acelea pe care le ştiam cel puţin pînă la pierderea alegerilor prezidenţiale de către Mircea Geoană.

Au început trădările, unele anunţate şi declamate public, iar jocurile la două capete ale unor actori cu influenţă în partid sînt indiciul, pentru mine de sută la sută, că nimic substanţial în ceea ce priveşte reformarea partidului nu va aduce congresul extraordinar al PSD.

În esenţă, congresul nu va face decît să tranşeze lupta mocnită dintre taberele din partidul, cîndva monolitic, construit de Ion Iliescu. Altfel spus, lupta dintre clanuri, în care muniţia de mare calibru pentru desfăşurarea ostilităţilor va fi livrată de către aşa-numiţii "baroni locali".

Este ştiut că milionarii politici din teritoriu nu mai ascultă de mult de liderii lor de la centru – de altfel, această realitate a ucenicului neascultător nu caracterizează doar PSD, ci şi celelalte partide importante de pe scena politică românească.

E adevărat că, în cazul celorlalte partide, neascultarea şi revolta baronilor locali faţă de liderii de la centru sînt mai temperate, poate şi din motivul că ucenicia acestora e mai necoaptă, ei avînd mai puţini ani-vechime în cîmpul muncii pe lîngă stăpînii lor la butoanele puterii.

Revim la congresul PSD, mai exact la fantasma reformării acestui partid, pe care o serie de analişti şi jurnalişti încearcă să o acrediteze, din convingere sau din interese obscure, în rîndul opiniei publice. Purtătorii de cuvînt ai acestei fantasme vorbesc de o "stîngă europeană" care s-ar naşte, ca din apa Iordanului, odată cu mult aşteptatul congres.

Viciul de fond al acestor prelegeri la televizor este unul elementar, de o simplitate năucitoare: anume, cum să se nască un alt partid, unul de concepţie europeană, care să susţină cu adevărat valorile şi idealurile stîngii, cu aceiaşi actori în rolurile principale pe care îi are Partidul Social Democrat?

Doar prin schimbarea la conducerea partidului a unei tabere cu o altă tabără, a unui clan cu un altul, ceea ce se va întîmpla probabil la congres? Este exclus.

În douăzeci de ani de la căderea comunismului, românii nu au fost capabili să producă un partid autentic de stînga. La fel, în aceeaşi perioadă, nu am fost capabili să producem un partid autentic de dreapta.

Nici FSN-PSD, nici Partidul Democrat, de o parte, dar nici PNL, de cealaltă parte, nu au promovat şi susţinut valorile şi obiectivele stîngii, respectiv valorile şi obiectivele dreptei.

Partidul legat ombilical de fostele structuri comuniste şi securiste, actualul PSD, este în esenţa lui o structură clientelară şi nimic mai mult. O ţesătură de interese personale, ale cărei franjuri ating pînă şi ultimul cătun.

De cealaltă parte, Partidul Naţional Liberal a ieşit la lumină în 1990 etalînd valorile istorice liberale, însă din păcate după primele alegeri generale şi prezidenţiale din acelaşi an, a parcurs un lung drum al degenerării doctrinare, umane şi morale, pînă la momentul în care ne aflăm: anume momentul Crin Antonescu.

Singurul partid care a acoperit decent pentru o scurtă perioadă un loc pe scena politică românească, anume centru-dreapta, a fost Partidul Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat, atîta timp cît a fost condus de Corneliu Coposu. Odată cu guvernarea din 1996 - 2000, virusat de exercitarea Puterii, a degenerat şi acesta, după care a dispărut practic din peisajul politic.

Nu mai e loc aici pentru o scurtă incursiune şi în scurta şi controversata istorie a partidului la guvernare, PDL.

Revenind la PSD, reafirm ceea ce am spus de nenumărate ori: acest partid, a cărui singură doctrină este clientelismul, este fatalmente un partid nereformabil.

Iar pentru a putea vorbi de o stîngă autentică în România, e nevoie de a fi construit, de la temelii, un alt partid, ai cărui fondatori să creadă cu adevărat în valorile şi proiectele stîngii europene, pe care să le şi slujească în mod pragmatic.

Autor: George Arun
Redactor: Ovidiu Suciu