Nimic nou dinspre Casa Albă

Nimic nou dinspre Casa Albă. Concluzia comună a ziarelor americane despre discursul de luni al şefului Administraţiei de la Washington, George W Bush, nu a fost, probabil, feedback-ul aşteptat la Casa Albă. Fiecare din cele cinci puncte ale planului avansat de Bush era cunoscut în detaliu – de la transferul de putere de luna viitoare până la alegerile din ianuarie 2005. Discursul de luni (nepreluat în direct de marile canale de televiziune, convinse că nu va aduce nimic inedit) nu a fost lansarea ”planului în cinci puncte” ci a ”maratonului de cinci săptămâni”, scrie New York Times. Bine, ziariştii le ştiu oricum mai bine pe toate, dar ce spun sondajele? Cam acelaşi lucru: 64% dintre americani nu sunt convinşi că preşedimntele lor are cu adevărat un plan pentru Irak. Susţinătorii preşedintelui (circa 47% dintre americani, conform aceloraşi studii) sunt o armată de soldaţi aplaudând cuminte eforturile favoritului. Cei ce nu-l au, însă, la suflet sunt de părere că puţine din cele rostite de Bush cadrează cu realitatea. Cât despre contracandidaul preşedintelui, John Kerry, criticile acestuia au fost reţinute – pe principiul ”dacă adversarul tău îşi face singur rău, nu-l deranja!”

În lumea arabă, discursul lui Bush lu a stârnit reacţii pozitive. Poate doar din partea preşedintelui actualei administraţii provizotii de la Bagdad, Mashal Adjil el Jawer, care i-a mulţumit liderului Casei Albe pentru promisiunea de a oferi unui Guvern de tranziţie o ”deplină, o dpelină suveranitate” şi libertatea de a cere, când va considera de cuviinţă, retragerea trupelor coaliţiei conduse de Statele Unite din Irak. În rest, asemeni ziarelor americane, şi cele de limbă arabă sunt dezamăgite că nu au aflat mai multe de la Bush. Iar oamenii simpli, în Irak, cred că discursul s-a adresat doar americanilor, nu şi lor, calificându-l simplă retorică electorală. Lor, acolo, în acea ţară distrusă, le trebuie o altfel de asistenţă, acum, explică Imad Mubarak, colaborator al organizaţiei germane ”Arhitecţii pentru oamenii în suferinţă", intervievat de corespondentul postului nostru de radio în zonă, Björn Blaschke: “Ar trebui să ne ajute, pur şi simplu. Nu trebuie să ne înveţe cum să ne guvernăm ţara, ci să ne ajute să o reconstruim. Avem nevoie cu adevărat de asistenţă tehnică, nu de cea politică”.