Nici o zi fără noi ostateci

Nici o zi fără noi ostateci ...formula , deşi sună cinic, ar putea conota situaţia actuală. In timp ce vîlva şi speculaţiile stîrnite de cazul Susannei Osthoff care, după eliberarea ei din mîinile răpitorilor irakieni, a avut un comportament şi reacţii într-atît de incoerente încît a reactualizat mai vecehea întrebare unde începe şi unde se termină răspunderea unui stat pentru cetăţenii săi, iată că un diplomat cu o strălucită carieră este el însuşi luat ostatec în Jemen.

Situaţia este cu atît mai contradictorie cu Jürgen Chrobog şi familia sa se aflau într-o călătorie la invitaţia unui coleg într-ale diplomaţiei , nici mai mult nici mai puţin decît a fostului ambasador al Jemenului la Berlin, actualmente adjunctul ministrului iemenit de externe. Chrobog însuşi şi-a creat un binemeritat renume în soluţionarea unor situaţii grave, mai ales după eliberarea celor 15 ostateci germani în 2003 , în Sahara algeriană. Cu tact şi maximă abilitate, Chrobog a eliminat din cîmpul speculaţiilor explozivul subiect al sumelor de răscumpărare a ostatecilor în 2003 şi recent , referindu-se la cazul Susannei Osthoff, a declarat că a vorbi despre sumele de răscumpărare ar încuraja răpitorii şi ar fi extrem de primejdios suma de răscumpărare nefiind întotdeauna tema centrală a negocierilor.

În vîrstă de 65 de ani, Jürgen Chrobog a ieşit la pensie abia cu cîteva luni în urmă. A studiat dreptul la Göttingen şi Aix en Provence. In 1972 a intrat în diplomaţie, a fost şeful de cabinet al ex - ministrului german de externe Walter Scheel şi apoi al veteranului diplomaţiei germane Hans Dietrich Genscher , a reprezentat Germania la Naţiunile Unite ,la Singapur şi la Bruxelles.Intre 1995 şi 2001 a fost ambasador la Washington – un post care rămîne şi azi cel mai important în cîmpul diplomaţiei germane. În 2001 Chrobog a revenit la Berlin, a fost secretar de stat în ministerul de externe în timpul mandatului lui Joschka Fischer , atestîndu-şi excelentele talente manageriale în soluţionarea unor situaţii de criză.După pensionare, Chrobog a preluat conducerea fundaţiei Herbert Quandt a concernului BMW.

Cum de a putut cădea Jürgen Chrobog şi familia sa victimă tocmai unor practici criminale pe care diplomatul german a ştiut să le dezamorseze el însuşi cu atîta profesionalism, abilitate şi tact de-a lungul carierei sale?

Întrebarea necesită cîteva precizări care nu pot ţine loc de explicaţii sau răspunsuri. Jemenul nu este cea mai sigură ţară pentru turişti – fie aceştia şi „oficiali”. In ultimii 15 ani 200 de turişti au fost luaţi ostateci dar au fost ulterior eliberaţi. Doar săptămîna trecută doi turişti austrieci au fost răpiţi ; în schimbul eliberării lor, răpitorii au cerut eliberarea unor deţinuţi. Cei doi austrieci au fost eliberaţi în ajunul Crăciunului. Nu este exclus ca răpirea ex - diplomatului german şi a familiei sale să aibă un motiv asemănător. Dincolo de faptul că în Jemen există diverse clanuri care prin astfel de practici criminale încearcă să exercite presiuni asupra guvernului de la Sanaa, nu poate fi omis un detaliu semnificativ pe fundalul campaniei antiteroriste: Jemenul este ţara de origine a clanului Bin Laden.Deşi simpatizanţii şi membri Al Qaidei ar fi părăsit ţara, luările de ostateci sunt la ordinea zilei. Există însă în ultima vreme indicii neliniştitoare ale reactivării extremismului islamic în Jemen. Ministerul german de externe recomandă turiştilor să viziteze ţara doar în excursii organizate şi nu pe cont propriu. Iar din această perspectivă, răpirea lui Jürgen Chrobog ridică noi semne de întrebare .Reţeta negocierilor de eliberare a ostatecilor o formulase chiar Jürgen Chrobog cu cîteva zile înaintea vizitei sale în Jemen : „ multă răbdare, negocieri, tratative îndelungate.În cazul ostatecilor din Algeria aceste negocieri şi tratative au durat şase luni.El se afla supus presiunii de a găsi cît se poate de urgent o soluţie .Or, tocmai această soluţie rapidă şi radicală nu este posibilă.Intervenţii militare sau poliţieneşti sunt excluse.Poţi doar să negociezi, să recurgi la toate contactele posibile, să ai răbdare şi iarăşi răbdare.O altă reţetă nu există”.