Nemulţumiţi de lentoarea reformelor, creştin-democraţii germani pregătesc o adevărată revoluţie social-politică

Referitor la acest din urmă eveniment, care iniţiază faza fierbinte a campaniei electorale de peste ocean, ziarul conservator THE TIMES de la Londra apreciază: ”Una din problemele democraţilor constă în faptul că evoluţiile au devenit dintr-o dată favorabile lui George Bush. În fiecare lună sosesc dovezi privind crearea de noi locuri de muncă simultan cu amplificarea creşterii economice, iar numărul soldaţilor care-şi pierd viaţa scade continuu. Dacă în aprilie au murit 125 de militari americani, în mai numărul lor a scăzut la 64 iar în iunie la doar 31. Un Irak aflat sub control şi o economie aflată în plin avânt ar putea să-i ia lui Kerry tot vântul din pânze.”

Cotidianul parizian LE MONDE notează pe marginea aceluiaşi eveniment: ”...în rândul democraţilor nu se mai exprimă cu glas tare opinii divergente iar programul politic aflat pe masa congresului reflectă întru totul linia de mijloc promovată odinioară de preşedintele Bill Clinton. Fostul guvernator Howard Dean, cel care părea la început să fie favoritul dată fiind campania sa radicală îndreptată împotriva campaniei din Irak şi împotriva preşedintelui George Bush, îi asigură acum candidatului John Kerry flancul stâng, ameninţat de independentul Ralph Nader. Sindicatele, la fel, caută să-şi disimuleze nemulţumirile generate de refuzul lui Kerry de a iniţia un parteneriat cu reprezentantul lor Richard Gephardt, regretând totodată în surdină că trebuie să sprijine un candidat ostil măsurilor protecţioniste.”

Ziarul LA LIBRE BELGIQUE apreciază că mobilizarea veteranilor războiului din Vietnam în sprijinul candidatului democrat John Kerry ar putea fi decisivă pentru rezultatul alegerilor prezidenţiale din noiembrie. Pe prima pagină se arată: ”În ianuarie, cei care i-au salvat pe democraţi de la disperare au fost veteranii. La vremea respectivă, Kerry era privit de presă ca perdant, iar toate sondajele îl indicau drept favorit pe Howard Dean, fostul guvernator de Vermont. Apoi, însă, strategii democraţi au subliniat faptele de arme ale lui Kerry în Vietnam şi numeroasele distincţii militare pe care acesta le-a primit. Aceiaşi strategi l-au găsit apoi pe Jim Rasman, un fost camarad pe care John Kerry l-a salvat de la moarte în delta fluviului Mekong, şi l-au lăsat să vorbească la fiecare întrunire electorală majoră. Astfel Kerry a devenit dintr-o dată cunoscut. Astăzi veteranii îl sprijină în proporţie de sută la sută”.

Referitor la sancţiunile impuse de UE Sudanului, HANNOVERSCHE ALLGEMEINE ZEITUNG notează: ”Desigur, răspunderea pentru uciderea populaţiei de culoare de către miliţiile arabe îi revine exclusiv guvernului sudanez. Dacă acesta nu reuşeşte însă cu forţe proprii să pună capăt epurărilor etnice, atunci comunitatea internaţională trebuie să intervină. Instrumente există în acest scop, pornind de la presiuni diplomatice, continuând cu un boicot economic global care să afecteze şi companiile internaţionale prezente pe piaţa sudaneză a petrolului şi culminând cu pregătiri concrete pentru o intervenţie militară. Miniştri de externe ai UE au făcut, împreună cu omologul lor american un început bun. Ei au la dispoziţie însă timp puţin pentru a scuti ONU de un nou eşec răsunător.”

Cotidianul TAGESPOST ce apare la Wuertzburg continuă: ”Acest etnocid în rate, care ameninţă vieţile a 1, 2 milioane de ţărani de culoare, alungaţi de către miliţiile arabe din satele lor situate în provincia Darfur, nu este altceva decât rasism de cea mai joasă speţă. Atunci când preşedintele Bashir afirmă că presiunile internaţionale generate de criza din Darfur nu sunt în realitate decât un atac la adresa islamului, el demonstrează cât sunt de dispuşi potentaţii musulmani de la Khartoum să atragă în joc dimensiunea religioasă atunci când se simt presaţi. Regimul de la Khartoum i-a tratat şi îi tratează pe ţăranii de culoare din Darfur în mod laş şi pefid.

Referitor la solicitarea de abrogare a legii anticoncediere, făcută de Friederich Merz, vicepreşedintele grupului parlamentar al Uniunii Creştin Democrate (CDU) din Germania, FRANKFURTER RUNDSCHAU comenteazuă: ”Se pare că gruparea din jurul lui Merz nu se mai mulţumeşte cu reforme minore. Acest grup solicită renunţarea la legea anticoncediere, renunţarea la reglementările cu caracter social din sistemul de asigurări de sănătate şi renunţarea la favorizarea săracilor în detrimentul celor bogaţi prin intermediul legislaţiei fiscale. Această platformă nu mai are nimic comun cu pretenţia de reclădire a statului social, fiind mai degrabă un program de revoluţie social-politică, ce se vrea condusă din fotoliile guvernamentale. Pentru început preşedinta CDU, Angela Merkel, îşi poate permite să asiste la evenimente fără a se implica. Pe termen mai lung, însă, ea nu va putea să mizeze exclusiv pe slăbiciunea social-democraţilor. Cândva, preşedinta formaţiunii creştin-democrate va trebui să facă ordine în propria ogradă."