1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Cultură

Negoţul cu artă furată pe vremea naziştilor

Retrocedarea lucrărilor de artă furate de la evrei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial se găseşte şi acum în centrul discuţiilor dintre moştenitorii de drept ai acestor obiecte şi muzee.

default

"Micii cai albştri" ( Franz Marc)

Circa o treime din evreii care practicau negoţ cu obiecte de artă au fost înlăturaţi din branşă până în 1938. Aproape simultan cu dispariţia acestora, în Berlin apăreau noi comercianţi care scoteau la vânzare obiecte de artă aflate până nu de mult în proprietatea evreilor. Unii fuseseră siliţi să le vândă, alţii au fost pur şi simplu deposedaţi, mulţi au fost constrânşi să emigreze sau au fost deportaţi.

Prin ministerul de resort, regimul naţional-socialist supraveghea şi negoţul cu lucrări de artă. Naziştii au profitat din mai multe puncte de vedere de pe urma prigonirii populaţiei de origine evreiască - afirmă Christine Fischer-Defoy, curator al expoziţiei. Ca exemple sunt prezentate destinele a paisprezece comercianţi din Berlin: victime, făptaşi şi intermediari.

"Salvarea artei" - acesta a fost argumentul cu care mulţi galerişti de succes, acuzaţi de negoţ cu obiecte însuşite de la evrei, s-au apărat după război. Alţii, precum Aflred Flechtheim, au fost urmăriţi de nazişti fiindcă vindeau artă contemporană şi erau de origine evreiască. Flechtheim a părăsit Germania în 1933. Soţia lui, Betty, a rămas cu colecţia sa particulară la Berlin. Cei doi sperau ca regimul nazist să nu dureze mult.

"Dar ea n-a mai putut să iasă din Germania. El a murit în 1937 la Londra, iar Betty era acasă. Urma să fie deportată, dar cu o seară înainte s-a sinucis. Colecţia a dispărut şi nu a fost recuperată nici până în ziua de azi", povesteşte Christine Fischer-Defoy.

Deutsche Juden auf der Flucht aus Nazideutschland 1939

1939, evrei alungaţi din Germania nazistă

O situaţie care, opt decenii mai târziu, le-a folosit unor şarlatani în scandalul aşa-numiţilor "vânători de colecţii". Aceştia susţineau că lucrările pe care intenţionau să le comercializeze, nişte falsuri de altfel, provin din colecţia familiei Flechtheim.

Un alt exemplu este cel al lui Paul Graupe, un renumit negustor de artă, de origine evreiască. Graupe a deţinut licenţă până în 1939, după care a fost nevoit să părăsească Germania. A predat afacerea angajatului său Hans Lange. Ulterior, Lange, care prelua toate obiectele din locuinţele evreilor alungaţi sau deportaţi, a devenit cel mai prosper vânzător de obiecte de artă furate din Berlin.

Dar au existat şi comercianţi cu un alt comportament. De exemplu Karl Nierendorf. Nu era evreu şi se ocupa de lucrări de artă modernă. Cândva a refuzat să mai vândă sau să expună în galeria sa tablouri procurate pe căi necinstite.

Expoziţia nu prezintă numai politica regimului nazist vis-a-vis de artă şi planurile de inaugurare a unui "muzeu al Führer-ului" la Linz, ci şi demersurile aliaţilor, iar după război ale guvernului german de recuperare a lucrărilor de artă dispărute. Înregistrarea şi retrocedarea acestora, precum şi stabilirea provenienţei sau a autenticităţii obiectelor au început câţiva ani mai târziu.

Autori: Christiane Kort, Claudia Ştefan
Redactor: Petre M. Iancu