Necesitatea şi dificultăţile unei politici economice europene comune

Cât de greu de îndeplinit va fi acest obiectiv o arată deja neînţelegerile la nivel comunitar în privinţa aşa-numitelor obligaţiuni europene.

Cele două mari greşeli comise la crearea uniunii monetare au ieşit acum la iveală în UE cu o vehemenţă brutală. Prima a fost eşecul de a pune bazele unei politici economice comune, în paralel cu înfiinţarea monedei unice. Din aceasta au rezultat enormele dezechilibre economice actuale din zona euro.

A doua greşeală a fost primirea în uniunea monetară a unor ţări care nu aveau ce căuta acolo. Grecia este cel mai clar exemplu, dar nu singurul. Uniunea a închis ochii prea mult timp la aceste probleme şi suferă acum acut consecinţele.

În principiu, măsurile decise la summitul de iarnă al UE sunt cele potrivite. Guvernele europene se obligă să facă totul pentru păstrarea stabilităţii monedei euro. Aparent o afirmaţie vagă şi lipsită de concret, dar care nu constituie un dezavantaj. Există desigur limite teoretice pentru acordarea ajutoarelor de urgenţă, dar, dacă s-ar preciza cifre clare, speculatorii vor încerca imediat să testeze aceste limite.

Adoptarea unui mecanism permanent de criză este semnul acestui angajament reciproc între statele membre. Orice îndoială privind voinţa ţărilor din zona euro de a evita prăbuşirea unui alt stat membru ar genera o reacţie în lanţ. Rezultatul ar fi desfiinţarea uniunii monetare, un fenomen care ar genera pierderi grele inclusiv pentru Germania.

Pe de altă parte, o uniformizare a politicii economice în ţările euro va aduce cu sine cel mai probabil numeroase nemulţumiri.

În primul rând, nu se ştie exact ce înseamnă acest proiect: nu doar o consolidare bugetară, care se face deja, nu fără greutăţi; iniţiativa presupune şi atingerea unor domenii naţionale tabu, precum impozitele, sistemul de pensii, legislaţia privind piaţa muncii, ca să le numim doar pe cele mai importante.

Aceste aspecte sunt dominate de tradiţii naţionale de lungă durată, adoptate, în fiecare ţară, după consensuri sociale obţinute cu greu la nivel naţional. Uniformizarea ar putea prin urmare să nu însemne o unificare absolută a politicii economice la nivel comunitar. Menţinerea situaţiei actuale, cu deosebirile imense de la ţară la ţară, nu este însă acceptabilă.

De mare importanţă pentru realizarea unei politici economice comune este ca unitatea de măsură a acesteia să nu fie adoptarea unor criterii generalizate de uniformizare, ci a unora care să majoreze competitivitatea economică a ţărilor membre.

Timpul presează iar statele din zona euro sunt obligate să ia măsuri comune pe care nu le-au girat voluntar. Dacă Europa vrea cu adevărat să facă paşii atât de necesari, ar putea ieşi chiar mai puternică din această criză.

Autor: Christoph Hasselbach/os
Redactor: Robert Schwartz