1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Neajunsuri în războiul antiterorist

Revolta generată de terorismul islamist dezlănţuit la Paris continuă să se manifeste intens. De pildă la Berlin. Dar e ok nivelul ei? Unii afirmă că ar fi exagerat. Nu puţini regretă că am fi uitat, de pildă, de Nigeria.

În Bundestag, Angela Merkel s-a arătat joi „consternată şi zguduită” de terorismul care a îndoliat recent Parisul, ucigând oameni la Charlie Hebdo şi într-un magazin evreiesc. "Germania nu va fi sigură", a spus ea, "câtă vreme Franţa nu se bucură de securitate". Cancelara a elogiat şi reacţia globală, fără precedent, la infamia de la Paris a terorismului islamist.

"Milioane de oameni simt că le-au fost atacate libertăţile fundamentale, din care face parte şi libertatea presei", a reliefat ea, deplângând deopotrivă cumplitele campanii de asasinare de ziarişti şi antisemitismul tot mai dezlănţuit din Europa. În fine, Merkel a lansat un semnal nu doar împotriva discriminării evreilor, ci şi a islamofobiei.

A punctat ea corect, date fiind de pildă proporţiile crimelor în masă comise de terorişti islamişti în Nigeria? Islamiştii nigerieni din Boko Haram au făcut una cu pământul un oraş întreg. Au distrus 4.000 de case. Devastările din nordul Nigeriei sunt fără egal pentru respectiva regiune. Teroriştii islamişti au lăsat în urma lor un peisaj selenar, după cum reiese din imaginile luate din satelit. Nu se ştie exact câţi oameni au omorât, dar e în mod cert vorba de un mascaru cu sute, dacă nu chiar mii de morţi. Oficialităţile nigeriene au estimat numărul victimelor extrem de prudent, la doar 150, dar Amnesty International are dreptate să considere bilanţul mult mai oribil. E, probabil, cea mai atroce baie de sânge comisă, după ruşinoasa fugă din zonă a unei trupe africane internaţionale, de una dintre cele mai ucigaşe organizaţii teroriste din istorie.

Chiar şi oamenii care au reacţionat la pustiitorul atac încercând să fugă s-au văzut ţintiţi şi împuşcaţi de lunetişti ai Boko Haram, instalaţi, potrivit martorilor oculari, în copacii şi tufişurile din împrejurimi. Iar criminalii islamişti au împuşcat o femeie gravidă în timp ce năştea un băiat. Fătul nu apucase să iasă decât pe jumătate din ea, după cum relevă, oripilat, ziarul german Frankfurter Allgemeine Zeitung. Or, problema nu se rezumă la Paris, Franţa şi Nigeria. Alte ziare americane şi europene semnalează arestarea peste ocean a unui islamist care ar fi vrut să imite terorismul ISIS şi să arunce în aer Congresul american, împuşcându-i pe oamenii care ar fi luat-o la fugă. Odată în plus, serviciile de securitate americane şi-au făcut datoria.

Restanţe politice naţionale şi internaţionale

E însă la înălţime şi Casa Albă? Dar alţi lideri ai lumii libere? S-a înţeles oare pretutindeni, că ne confruntăm cu o problemă globală, ce trebuie rezolvată global? Sigur, multe crime în masă comise de grupări ca Boko Haram şi miliţiile somaleze Şabab sunt, după cum relevă Le Monde, manifestări de banditism, nu neapărat expresia unor imperative ideologice. E mai uşor şi mai ieftin să răpeşti fecioare dintr-o şcoală creştină, să le obligi pe eleve să se convertească şi să devină roabele membrilor grupării, decât să plăteşti prostituate pentru a le satisface dorinţele teroriştilor. Dar sursa răului e ideologia şi violenţa exercitată în numele ei.

Nu mai puţin adevărat este că Nigeria, o ţară exportatoare de ţiţei, nu e un stat sărac. Ar fi avut mijloacele financiare necesare să combată eficient terorismul islamist şi ar fi avut şi armele ori forţele necesare s-o facă. Dar o parte din ofiţerime e profund coruptibilă şi coruptă. Motiv pentru care atrocităţile comise de Boko Haram se perpetuează, iau amploare şi se agravează de ani şi ani de zile.

De ce nu e posibil oare ca Naţiunile Unite să exercite suficiente presiuni asupra executivului nigerian pentru ca să se pună capăt, în fine, ororilor indicibile care au loc în această ţară? Unde e China comunistă, un mare investitor pe continentul african? Dar Rusia lui Putin? Ambele ţări se bat cu pumnii în piept, ori de câte ori li se pare că nu s-ar ţine seama de drepturile şi interesele lor. Unde sunt Naţiunile Unite care insistă, la orice fleac, să întoarcă lucrurile astfel încât să condamne pe nedrept Israelul, singura democraţie din Orientul Apropiat, care e la rândul ei victima terorismului islamist? Unde sunt SUA şi ţările occidentale, care se luptă şi ele cu un flagel în mare măsură importat din aceleaşi regiuni?

Între indiferenţă şi o atenţie doar aparent "disproporţionată"

Izvorâtă din amoralitate, rasism, eurocentrism, sau, pur şi simplu, din comoditate, nepăsarea celor care cred că-şi pot permite să ignore suferinţele poporului nigerian e deopotrivă moral vinovată şi stupidă. E moral vinovată, fiindcă în cauză sunt şi în Nigeria, nu mai puţin decât în magazinul evreiesc de la Paris ori la Charlie Hebdo, oameni în carne şi oase, creaţi după chipul şi asemănarea Creatorului.

Şi e stupidă, fiindcă indiferenţa faţă de victimele africane ale islamiştilor trădează şi o inadecvare intelectuală. Ea exprimă frecvent o fugă de realităţi dure, care includ constituirea de paradisuri jihadiste în diverse puncte ale globului. Între care şi Nigeria. Realităţi care, afectând toate meridianele, devin probleme ce nu se pot soluţiona doar la nivel naţional, ci reclamă şi o abordare, cooperare şi solidaritate internaţională.

Acestea fiind zise, ar trebui să fie clar, de asemenea, că atenţia enormă, "disproporţionată" în opinia eronată a unora, acordată asasinatelor islamiste de la Paris n-a fost şi nu trebuie considerată exagerată. Nu ne aflăm aici într-o dispută numerică. Intensitatea şi amploarea mare a atenţiei sunt perfect justificate de anvergura mizei, de natura şi obiectivele agresiunii teroriste manifestate la Charlie Hebdo şi într-un magazin evreiesc.

Ambele băi de sânge au constituit, simbolic, atacuri asupra libertăţii (ca libertate de exprimare) şi asupra convieţuirii paşnice, deci asupra valorilor elementare, cruciale, ale democraţiei şi societăţilor deschise. A nu le lua în serios, a le găsi justificări teroriştilor, a considera întâmplătoare originea victimelor evreieşti, ori a minimaliza meritele unora pentru că nu ne place băşcălia şi cu atât mai puţin blasfemia şi am vrea, ca atare, să limităm libertatea de expresie în numele propriilor noastre valori, spre a ni le evacua de pe linia de miră, sunt reacţii pernicioase. Ca şi islamofobia ori ateismul militant. Fiindcă toate aceste reacţii ne dezbină, ne anemiază setul comun de valori şi slăbesc democraţia, terenul care, în lumea globalizată, ne conferă libertatea necesară unei convieţuiri paşnice.