Neaflarea adevărului despre 7 aprilie 2009 – un pericol inimaginabil

Actualele autorităţi acţionează indecis pentru a afla adevărul, opoziţia comunistă pare interesată ca ceea ce s-a întâmplat să nu se afle niciodată, ideea invitării unei comisii internaţionale de anchetă nici măcar nu se discută, iar jurnaliştii nu au resurse pentru o investigaţie pertinentă şi completă a violenţelor stradale de atunci.

Peste o lună şi câteva zile se va împlini un an de la protestele violente din 7 aprilie din Republica Moldova, soldate cu devastarea clădirilor Preşedinţiei şi Parlamentului. Până acum, însă, vandalii, comanditarii, torţionarii angajaţi în poliţie şi şefii lor, precum şi asasinii lui Valeriu Boboc sunt în libertate.

În perioada care s-a scurs de atunci, autorităţile doar au emis ipoteze. Jurnaliştii au făcut mai mult decât s-a putut pentru a uşura munca procurorilor: i-au interogat în emisie directă pe policitieni, au contrapus declaraţiile şi faptele, au arătat feţele celor care aruncat cu pietre, l-au găsit pe tânărul care a arborat drapelul României pe Preşedinţia Republicii Moldova, au arătat feţele poliţiştilor care arestau arbitrar oameni pe drum în plină zi, au publicat lista judecătorilor care au emis sentinţe de condamnare împotriva tinerilor arestaţi ilegal, au convins tinerii maltrataţi să depăşească frica şi să dezvăluie live calvarul prin care au trecut.

Oricum, nu s-a întreprins nimic palpabil, cu excepţia faptului că doar doi judecători au fost demişi, dar şi ei au rămas în libertate.

La Procuratură, ancheta o desfăşoară procurori care în perioada protestelor anticomuniste din 2002 umblau prin licee şi anchetau elevii la comanda puterii comuniste pentru că au protestat împotriva studierii limbii ruse în şcoli începând cu clasa a doua.

Rezultate egale cu zero şi la nivelul Comisiei parlamentare de anchetă conduse de deputatul Vitalie Nagacevschi care a sărit, în aprilie 2009, în apărarea tinerilor maltrataţi de poliţie în comisariate. Iată declaraţia făcută joi de către deputatul liberal-democrat, Vitalie Nagacevschi:

„Comisia nu a aflat absolut nimic excepţional ce nu este ştiut de către publicul larg”.

Până joi, despre activitatea comisiei nu s-a ştiut nimic, iar după ce a fost numit în funcţia de preşedinte al acestei comisii de anchetă, Vitalie Nagacevschi nu a mai apărut în faţa presei.

Abia după ce marţi, la Chişinău, co-preşedintele Comitetului de Cooperare Parlamentară UE - Republica Moldova, Monica Macovei, şi-a exprimat regretul că la aproape un an de la evenimentele din aprilie nu se cunoaşte adevărul, Comisia parlamentară de anchetă a găsit de cuviinţă să-l audieze pe primul politician - primarul de Chişinău, Dorin Chirtoacă.

Şi el este nedumerit de pasivitatea organelor abilitate de a afla adevărul despre provocările din aprilie 2009:

„Este aproape un an de zile de când tinerii au suferit şi ei nu ştiu până în ziua de astăzi cine este vinovat. Este imposibil să nu existe nici un fel de comunicare, nici un fel de informaţie despre aceasta”.

Toţi cei care au fost implicaţi în oprirea violenţelor, în virtutea funcţiilor pe care le deţineau, nu fac altceva acum decât să-şi pună întrebări.

Tot întrebări îşi pune şi ex-deputatul comunist, Vladimir Ţurcan, care a negociat, la 7 aprilie 2009, cu Ion Galaţchi, un tânăr de 17 ani, arborarea drapelului UE pe clădirea Parlamentului. Tot Ion Galaţchi a urcat apoi pe Preşedinţie însoţit de doi poliţişti şi a arborat tricolorul românesc. Acum, după ce şi şi-a făcut propriul partid de stânga, generalul Ţurcan îi pune două întrebări generalului Voronin:

„De ce, deasupra clădirii Preşedinţiei, unde se afla domnul preşedinte Voronin cu consilierii săi, unde se afla şeful Pazei de Stat, unde se aflau toate forţele Pazei de Stat a fost arborat drapelul României? De ce în timpul devastărilor, în biroul preşedintelui ţării nu a intrat nimeni?”.

Recent, Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova a difuzat un comunicat în care anunţă că fosta conducere a Serviciului a nimicit materiale referitoare la evenimentele din aprilie. Comunicatul nu precizează, însă, despre ce fel de materiale este vorba.

Analiştii politici de la Chişinău au menţionat în repetate rânduri că debarcarea comuniştilor de la putere în alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie 2009 a fost posibilă anume datorită evenimentelor din aprilie.

Poporul încă vrea să cunoască adevărul despre cei care au dirijat devastarea celor două instituţii statale. Alegătorii au sperat că o guvernare democrată îi va aduce în faţa justiţiei pe care au ordonat măcelul în comisariatele de poliţie şi pe călăi.

Neaflarea adevărului şi nepedepsirea celor vinovaţi poate avea consecinţe imprevizibile. Despre aceasta a vorbit la Chişinău şi europarlamentarul român, Monica Macovei:

„Dacă, după ce se întâmplă astfel de situaţii, cei vinovaţi nu sunt pedepsiţi – să ştiţi că riscul este să se repete şi iarăşi se creează o neîncredere în instituţii, fiindcă unii se duc la închisoare dacă bat sau omoară, iar alţii nu se duc”.

Autor: Vitalie Călugăreanu, Deutsche Welle Chişinău
Redactor: Ovidiu Suciu